”Nu m-a convins foarte greu să scriu postfața. Întîi am fost foarte surprinsă. M-a sunat într-o după-amiază și mi-a zis că-mi trimite un text ca să mă uit pe el și să-mi spun părerea. S-a bazat mult pe faptul că eu am fost colegă cu Mugur Geu și cu Dan T. Gurtesch, eroii principali ai poveștii <O lume minunată>. Și am zis că măi, Dano, dacă-ți pui mintea la bătaie poate iese ceva. Și a ieșit treaba asta, mai mult o jale, mai mult un oftat. Dar mi-a plăcut mult, foarte mult cartea lui Nicu, trebuie să recunosc. M-am însoțit cu Mugur și cu Dan mulți ani și n-are rost să uităm că băieții ăștia au trăit mai liber decît foarte mulți dintre noi și o treabă nu o anulează pe cealaltă. Faptul că le-a plăcut mersul prin cîrciumă și însoțirea prietenilor acolo, faptul că le-a plăcut o vodcă, faptul că le-a plăcut să trăiască fără conveniențe, fără reguli, fără să recunoască o autoritate nu neagă faptul că au avut și foarte, foarte, foarte mult talent. A fost libertatea lor și atît le-a fost dat să dea lumii și atît le-a fost dat să-și dea lor înșiși. Și-atunci i-am luat ca atare. E drept că și faptul că nu mai sînt te face să fii mai blînd și mai nostalgic. Mai uiți și de momentele care n-au fost întotdeauna așa cum credeai tu că trebuie să fie. Cartea lui Nicu a șters în mintea mea foarte multe lucruri din cele care credeam eu că trebuie să facă acei oameni și a rămas numai esența lor. Ceea ce ar fi trebuit probabil să înțeleg mai bine și în timpul în care trăiau. Oamenii ăștia au trăit, au fost vii, au avut păcate, au avut doruri, au avut pasiuni, au avut antipatii, au avut controverse, au avut scandaluri, dar dincolo de toate au avut ceva ce foarte puțini dintre noi ne mai permitem în ziua de azi: au avut libertatea de a face exact ceea ce au dorit să facă, exact ceea ce au gîndit și au crezut ei că pot să dea lumii. Nicu are o latură foarte, foarte sensibilă. Nicu, la rîndul lui, s-a însoțit cu Mugur și cu Dan o vreme lungă și le-a fost prieten bun. Nicu a simțit mai repede decît noi ceilalți esența sentimentală, sensibilitatea acelor băieți care chiar au avut ceva de dat”. Jurnalista Daniela Beale, autoarea postfeței cărții lui Neculai Roșca, ”O lume minunată”.
