Pe 12 septembrie 2024, la Biblioteca Bucovinei ”I. G. Sbiera”, jurnalistul și scriitorul sucevean Neculai Roșca și-a lansat noua sa carte, a opta: <Marele Război>.
”La lansare a fost lumea care trebuia să vină. Hai să zicem așa, că am avut o neșansă sau mai multe neșanse, nu știu cum să le explic eu. Una nu a fost neșansă, pentru că exista un decalaj. Tot joi, pe 12 septembrie, seara, Cetatea de Scaun a Sucevei a găzduit un spectacol făcut de Club Rotary, <Serate sucevene>, dar separat de aceasta. Jos pălăria pentru organizatori și pentru publicul care a decis să-și petreacă seara acolo, chiar lipsind la lansarea mea. Dar, sigur, neșansă… n-am prea avut politicieni anul ăsta la lansare din două motive simple: o dată vizita inopinată a președintelui PSD, prim-ministrul Ciolacu, la noi, la Suceava, și tot în ziua aceea celălalt partid din coaliția de guvernare, mă refer la PNL, avea organizat evenimentul deschiderii chioșcului/cortului ăluia pentru strîngere de semnături pe esplanada Casei de Cultură la Suceava și, sigur, această acțiune cu tăiere de panglică, mă rog, deschidere.
Au fost, să nu uităm, domnul Nicu Barbă (vicepreședintele Consiliului Județean Suceava – n.r.) și domnul Mîndruță. S-a strecurat domnul senator Mîndruță. Acum trebuie să spun din casă. Eu și soția domniei sale, doamna Iulia, ne cunoaștem foarte bine de cînd dînsa lucra la o bancă, la BCR, și am rămas amici și după ce s-a căsătorit și, sigur, l-a luat de mînuță pe domnul senator: <Hai să vezi și tu acolo un pic de act de cultură>. Au fost și acum doi ani. Deci, au venit oamenii doar care au dorit să vină cu adevărat.
Acum mi-a intrat în reflex (să îi sun pe oameni personal și să îi invit la lansările mele). Am o experiență, nu?! A opta experiență de acest gen, vă dați seama. Poate chiar a zecea, pentru că am avut lansări și în mediul rural. La Putna și la Vicovu de Jos. Dar, sigur, ca să suni la telefon trebuie sa ai pe cine să suni. (rîde) Și să-ți și răspundă. Bun, de-a lungul timpului, și experiența în presă m-a determinat sa ajung sa cunosc îndeajuns de multă lume din toate mediile, din toate păturile sociale. Dar, sigur, trebuie cultivată o asemenea relație pe care îmi place să cred că am construit-o și vreau să o cultiv în continuare.
A cumpărat lumea cartea, am făcut și poze, poze sînt acum sînt cu miile. Numai eu n-am făcut fotografii pe acolo. Eu și cu domnul Cărăbuș (directorul Bibliotecii Bucovinei – n.r.), cred. Concluzia este că s-au vîndut cîteva zeci, șaizeci-șaptezeci de cărți. Poate mulți aveau cartea dinainte, oferită în dar, dar au ținut să participe la lansarea de carte și le mulțumesc pe această cale, dar oamenii care au primit, mă rog, pentru că aveam o legătură mai specială cu domniile lor… așa încît, dacă ne-am lua după numărul de cărți vîndute cu acest prilej, am putea spune că au fost mulți la lansarea de carte, sigur, au fost și care n-au cumpărat, dar dacă ne luăm după numărul de pampuște (gogoși – n.r.) mîncate… a fost, cum zici, <puhoi, Măria Ta> (rîde). A fost o coșarcă de pampuște. Au fost mai mulți la pampuște decît la carte. Se putea mînca, mergeai și din drum, așa, mai luai o pampușcă, mai făceai apoi un rond… Știți, ca ăla pe care l-a fotografiat Sandrinio Neagu – a făcut el un experiment de Sînziene, a numărat cum cetățeanul a trecut pe sub raclă de vreo 24 sau 25 de ori, numai cît a putut număra el. Știți că e mare lucru să treci pe sub raclă. Păi omul acela… așa și cei cu pampuștele. Mergeau la coadă și iar să înscriau la rînd… Pampuștele, cu certitudine au fost un succes, cartea nu știu, cititorii vor spune.
A fost și cu udătură, păi cum să fie fără udătură lansarea de carte?! A mers și udătura. Probabil și de asta mai vin oamenii, că încă știu că la lansările lui Roșca sînt pampuște și udătură. De cuvinte multe, sincer vă spun, doar am mai participat la lansări de carte și sînt persoane care sînt abonate la astfel de acte culturale și cărora le place să vorbească. Iar cînd încep nu mai termină. De-aia o lansare de carte poate să dureze, numai statul pe scaun acolo, trei-patru ore. Fiecare are cîte o amintire, nu sînt așa mulți ca la mine, dar fiecare are amintirea lui și ține să o recite la microfon. Dar n-au pampuște și nici udătură. La mine, cred că într-un ceas s-a terminat toată procedură. În afara de cei din prezidiu, doamna Gina Puică, critic literar de la <Universitatea Ștefan cel Mare>, prefațatoarea volumului, gazda noastră, domnul director Cărăbuș, de la Biblioteca Bucovinei, Constantin Horbovanu, care a scris o postfață, umorist, scriitor de la noi, domnul Alexandru Ovidiu Vintilă, șeful meu pe linie de SSB, am și eu șeful meu (rîde), și, sigur, Cătălina Biholar, cea care a moderat acest eveniment frumos.
Despre carte, este un bildungsroman. Adică, un roman al devenirii. Personajul principal, un drăcușor care s-a născut în circumstanțe nefaste, părăsit și abandonat de toți, nici măcar la Poarta Iadului nu era primit, iar în cele din urmă se maturizează și devine mare conducător de oști înspre finalul cărții și, sigur, acțiunile sale vor avea un mare impact asupra rezultatului marelui război care s-a desfășurat, ca de obicei, în Poiana Alunișului, unde să se poată desfășura războaiele cele mai bune?! Nu sînt nici personaje negative, nici personaje pozitive. Asta numai în povești. Sigur, și moartea e pe acolo. Sînt și cîțiva ingineri bețivi de pe Jean Bart, din Burdujeni, dint-ăștia care după ce industria românească s-a transformat în mormane de fiare vechi nu și-au mai găsit un rost în viață și s-au apucat de băut. Vrăjitoare din mai multe colțuri ale județului. Ce să vă mai spun despre eroi dintr-ăștia?! Vrăjitoare după ce s-au închis fabricile de confecții sînt și dintr-acelea, dar fără mare succes, e vorba de vrăjitoare serioase, cu document, ca să zic așa, de care se teme lumea, nu de vrăjitoare de astea care ghicesc în cafea și în cărți… Cartea e 35 de lei și se poate lua, deocamdată, de la Librăriile Alexandria, iar în perioada imediat următoare o să fie la Cărturești și la Lidana”.
