”În mai a apărut cartea <Moartea unui dansator de tango> și poate la o librărie din Suceava sau la Muzeul de Istorie ne vedem să povestim la o lansare. Avem multe să ne spunem după această pandemie. Mi-e dor să vin la Suceava. Pe de altă parte, la Suceava nu mi-am promovat cartea <Sînt un copil al Războiului Rece>. Poate ar fi momentul prin toamnă… În carte este o încercare de autobiografie cît se poate de onestă. Atunci cînd scrii asemenea cărți, dacă nu ești sincer, dacă nu ești onest, dacă nu spui lucruri, mai bine îți vezi de treabă. Scrii un roman, un eseu, dar nu amintiri. Nu e așa ușor să scrii amintiri, că nu e o carte într-o bibliotecă, într-un raft de bibliotecă. Memoria se joacă cu noi, rîde de noi, scoate la iveală niște lucruri și le ascunde pe altele, chiar atunci cînd tu vrei să spui tot ce-ți amintești. E foarte complicat. E un joc complicat cu memoria. Am citit atîtea cărți de memorii în care autorii își fasonează trecutul, figura, se justifică, încît m-am enervat și am scris eu o carte în care am zis să mergem pînă la capăt. Unii mi-au zis că am ieșit șifonat, alții mi-au zis că nu credeau că așa e povestea. Au fost comentarii de tot felul, însă eu am scris-o și asta e important. Mă bucur că face succes, se vinde, se citește, primesc foarte multe comentarii. Mulți sînt din generația mea, care au trăit și ei epoca asta. Mi-au mulțumit că le-am amintit niște lucruri. Lucrurile se uită…”. Stelian Tănase.
