”Eu scrisesem o carte cu titlul <Provocările vecinătății>. Dintre cei aflați la putere la acea vreme în Ucraina, unul care a ajuns senator a considerat că titlul este provocator. Eu am scris o carte onestă vizavi de ucraineni și de problema relațiilor româno-ucrainene. La un moment dat scrisesem în carte, și este și acuma, adică în istoria Cernăuțiului, că a existat o stradă care se numea strada Romană. Dumnealor au citit strada Română și au interpretat și multe alte lucruri. Asta se întîmplă atunci cînd traduci o carte și nu ești de specialitate. Au tradus cartea și am înțeles că cel care a intervenit foarte mult, că sistemul acesta este în Ucraina, dacă nu-ți convine cineva care îți vizitează țara faci pur și simplu o sesizare la autorități și automat respectivul se trezește cu o interdicție, era de profesie tractorist. Era de meserie tractorist și a devenit senator. În fine, dumnealui călătorește în România liber și așa mai departe. Aș vrea să mă întîlnesc cu el să discutăm, dar nu-mi dau seama cum aș putea face să ne întîlnim. După ce mi-a expirat interdicția am fost de mai multe ori în Ucraina. Mie îmi este foarte drag Cernăuțiul. Cernăuțiul este orașul meu de suflet, mă regăsesc acolo. Am foarte mulți prieteni acolo, și români, și ucraineni, dar, în special români, evident. Cu ucrainenii am o relație bună cu cei de la universitate. Îmi știu cărțile, le citesc, deci o relație absolut normală, amicală, de respect. La universitate m-au invitat în 2018 la un eveniment de anvergură prin care s-au marcat 100 de ani de la primul congres mondial al limbii idiș. A fost o reuniune la care au participat universitari din New York, din Brooklyn, din mari universități, și bineînțeles din Ucraina, din Cernăuți în special”. Profesorul doctor în istorie Daniel Hrenciuc, despre motivele pentru care, începînd cu anul 2011, timp de 5 ani i s-a interzis accesul în Ucraina.
