„Ne uităm numai la cîți copii ajung cu mașina la școală. Nu mai știu să treacă o stradă, nu mai știu să respecte o regulă de circulație, să meargă cu bicicleta, să respecte viața de zi cu zi. Sînt cocoloșiți. Sînt părinți care supraexagerează această protecție a copilului. Nici în școală nu se întîmplă multe lucruri și-atunci, sigur, copiii au niște temeri. Însă, acești copii nu sînt pregătiți pentru viață. În viață nu mergi nici cu mama, nici cu tata. Cînd mergeam eu la liceu colegele noastre făceau oră de bucătărie, oră de curățenie, cum se face curățenie. Noi învățam la prize, electricitate puțin, sau cum să schimbăm o garnitură la o instalație sanitară, adică lucruri din astea la care eu la vîrsta mea chiar mă pricep, că am învățat atunci. Acum, la școală nu se mai face nimic. Pe timpul meu erau și orele de lucru manual cu activități de genul <să țesem frumos!>. Acolo poate țeși niște gînduri, țeși ceva care după aia este apreciat. Și să plivești o floare, să cureți o curte înseamnă să-ți cureți și mintea de anumite gînduri. Cînd nu ai aceste lucruri mintea îți umblă unde îți umblă. Mintea poate sta și pe loc, dar, din păcate, umblă acolo unde mass-media, Facebook-ul sau online-ul ne stimulează”. Medicul psihiatru Alexandru Paziuc.
