Suceveanul Vasile Jardă a cîștigat cu România Campionatul Mondial de pescuit din barcă organizat de Estonia. România a fost reprezentată de Vasile Jardă și de rădăuțeanul Pavel Calance, și de o echipă de pescari din județul Vîlcea. Ca rezervă a fost o echipă de doi pescari din București. Vasile Jardă a cîștigat și argintul la individual. La competiția din Estonia au participat cîte două echipe din 14 țări din Europa și din America de Nord.
”Estonia este o țară foarte frumoasă. Am rămas chiar surprins. Sînt niște oameni mult mai blînzi ca noi, foarte primitori. Este o țară în care se trăiește exact la fel, la același nivel de trai comparativ cu ce sîntem noi aici, în Suceava, nu am făcut comparații cu Bucureștiul. Cam același salarii și prețuri sînt și la ei. Sînt foarte ospitalieri și au o țară foarte frumoasă. Vă îndemn să o vizitați. Am văzut acolo mii și mii de hectare de pădure de mesteacăn, foarte frumoasă. O țară cu terenul plat. Mergi sute de kilometri și nu ai nici măcar un deal de 10 metri. Totul este ca în palmă.
Concursul a avut loc la Tartu, pe un lac care era de 15 ori mai mare decît lacul Bicaz, cu o lungime de 50 de kilometri și o lățime de vreo 16. Adîncimea medie a lacului era de 3 metri și acolo, pe lacul respectiv, erau 320 de pescari care pescuiau zilnic cu plasă, iar noi trebuia să-i respectăm, să nu interacționăm cu ei, să nu îi deranjăm pentru că oamenii își făceau munca zilnică.
(Ați stat la hotel?) Nu, am avut o căbănuță închiriată, am avut o căsuță care a avut tot în ea și acolo ne făceam toate lucrurile de zi cu zi. Am avut cel mai mic buget pe care l-a avut România vreodată la un campionat mondial. Am mers cu mașinile noastre, am făcut 43 de ore.
Am plecat din Suceava și am mers prin 7 țări: pînă la Baia Mare, Ungaria, Slovacia, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia. 43 de ore. Noi doi, eu cu Pavel. Ceilalți au venit cu mașina lor. Am oprit 6 ore în Polonia, doar atît. (În Estonia cine a plătit?) Noi, cu banii de la sponsorii care ne-au ajutat. Avem Bioenergy Suceava, Repo, o firmă din România care face remorci, ne-au ajutat și domnul Dan Popescu și domnul Sorin Buculei. Și un băiat, am rămas chiar surprins, Cristi Iorgulescu, un băiat din București, care a scos din buzunarul lui și ne-a mai dat niște bani.
9.000 de euro am avut. Buget total pentru toată echipa, toți șapte, 9.000 de euro. Am mers de acasă cu lădița de roșii, cu punga de brînză. Ne-am luat apă de la Iacobeni. Mi-a zis cineva că apa este foarte scumpă și nu e chiar așa de calitate. Nu, era apă bună. Și am luat bidoanele de la Iacobeni, de la izvor, și am cărat-o pînă în Estonia. Am făcut preparate din carne. Am făcut și niște cumpărături acolo, însă doar strictul necesar. Prețurile erau fix ca la noi. Era o diferență la ulei, era de numai doi bani, că am făcut chiar comparația asta. Erau supermarket-urile care sînt și la noi și în toată Europa. Au și produse locale, care sînt puse în anumite colțuri în magazine. Au tradiția lor. Am rămas surprins că la ei, în magazinele mari, în mall-uri, merge lumea cu cățelul”.
