Ovidiu Milici, consilierul personal al primarului Ion Lungu, a fost recent într-o vizită la Chișinău, cu ocazia împlinirii a 588 de ani de la atestarea documentară a capitalei Republicii Moldova.
Artiști angajați la primărie
”Orașul Chişinău, cu care noi sîntem înfrățiți și cu care avem o serie de contracte și parteneriate comune, de patru ani celebrează această aniversare, printr-un festival care durează trei zile și se intitulează <Te salut, Chișinău!>. Este pe un model pe care sucevenii îl cunosc foarte bine, este ca și cum ar fi Zilele Sucevei. Presupune concerte de muzică de toate genurile: muzică populară, muzică clasică și, spectaculos, rock simfonic, muzică ușoară etc. Irina Rimes nu era. Zdob și Zdub? Aflați că toți componentii trupei sînt salariați ai Primăriei Chișinăului, la Departamentul de Cultură. Și nu numai Zdob și Zdub. În deschidere au cîntat Plăieșii, deja sucevenii sînt familiarizați cu această trupă, pentru că au fost nu de puține ori la noi și chiar cîntă frumos, au un stil aparte, sînt un brand. Doamna care s-a ocupat din partea Primăriei Chișinău de delegația de la Suceava mi-a mărturisit că inclusiv Alexandru Gribincea, șeful trupei Plăieșii, este salariat la Departamentul de Cultură din cadrul Primăriei Municipiului Chișinău.
Salarii mici, prețuri mari la apartamente
Nu am mai fost niciodată la Chișinău pînă acum. Este un oraș frumos, este un oraș aerisit, chiar dacă arhitectura este mai dinspre Est. Lucrurile frumoase pe care le-am văzut în Chișinău s-ar împărți pe trei secțiuni. Unu, curățenia orașului, dar curățenia orașului întreținută în primul și în primul rînd de locuitorii orașului. Pe de altă parte, același lucru pe care l-am văzut și la Soroca, la moldoveni, ei în mod natural și nedisimulat chiar își iubesc orașul și chiar își iubesc țara. Nu o să auziți mulți moldoveni înjurându-și și denigrîndu-și țara. Lucrurile astea stau în firescul lor, stau în naturalul lor. Și, trei, orașul Chișinău este un oraș în plină dezvoltare. Stăteam de vorbă cu cei din Primăria Municipiului Chișinău și chiar am văzut că peste tot se construiește. Este genul Bucureștiului anilor 2000, undeva pe acolo este situat. Foarte, foarte multe proiecte imobiliare și, spre marea mea surprindere, am aflat că prețurile la apartamente sînt asemănătoare cu cele din București și din Suceava. Salariile sînt foarte mici. Ei au demnitatea lor și au bunul simț proverbial. Am aflat pînă la urmă ce salarii au. De exemplu, un șef de serviciu din primărie primește puțin peste 500 de euro net în lei moldovenești. La noi sînt mult mai mari, categoric. Mult, mult mai mari. Însă, aceeași demnitate am remarcat-o. Este un nivel de salarizare, dacă ne amintim așa era și în administrația publică, și locală, și centrală din România. Pe românește spus, pînă a veni guvernarea Dragnea, pentru că atunci s-au întîmplat creșteri de salarii și în administrația publică locală, și în administrația centrală, și în medicină, și profesorii… Este o realitate pe care trebuie să o recunoaștem. Nu fac politică de nici un fel, dar asta e realitatea.
Un lucru pe care chiar îl vor
(De unde au bani de apartamente dacă-s așa de mici salariile?) Iarăși, efectul Ucraina se simte și în Chişinău. Adică, au venit ucraineni și cumpără ei, așa cum în toată Europa s-a întîmplat același lucru. Însă își păstrează acea decență și, încă un lucru, nu se plîng de acest lucru. Privesc înainte. Le-am explicat și eu că așa salarii am avut și noi, pentru că vreți, nu vreți, ei în noiembrie vor avea alegeri prezidențiale și, din punctul meu de vedere, drumul Republicii Moldova pentru prosperitate și pentru un trai mai bun, vor nu vor, lumea a început să înțeleagă, viitorul Moldovei îl văd un viitor alături de Europa, un viitor pro-european. Ei chiar își doresc acest lucru. Sînt familiarizați cum am fost noi cu fondurile pre-aderare. Ei deja au aceste instrumente pe care le utilizează și produc aceste proiecte, sînt pregătiți și sînt conștienți, sînt absolut conștienți că vîntul care mai adia dinspre Moscova este foarte, foarte slab, foarte mult diminuat.
Meșterul care-și dorește să ajungă la Suceava
Din nefericire, domnul primar al Chișinăului era plecat într-o delegație oficială în Spania și a prins exact acel moment cînd au fost acele întîrzieri groaznice cauzate de acea cădere de rețea. Însă, am cunoscut primarii de sectoare. Eu am un principiu, dacă poți să faci un bine, de ce să nu-l faci?! Mă plimbam împreună cu reprezentanții de la Chișinău pe la standurile meșterilor populari, pe strada Eugen Doga, și, nemaiavînd lei moldovenești am vrut să cumpăr un lucru <handmade>, un lucru foarte frumos, făcut din spice de grîu, chiar mi-a plăcut și am spus că ar cadra undeva, pentru o priveliște rustică, la mine acasă, și i-am spus că nu mai am bani, că trebuie să mă duc să schimb niște bani, dar a acceptat lei românești. Asta pentru că își dorea să vină la Suceava, la Festivalul <Lume Lume, hai la tîrg!> și la Festivalul Medieval. Am schimbat cărțile de vizită și i-am promis că o să-l ajut, pentru că lucrurile mari încep să se întîmple din lucruri mici. Și repet, de ce să nu faci un bine, dacă poți să-l faci?! Pe mine m-au impresionat foarte tare artiștii plastici în adevăratul sens al cuvîntului, am văzut acolo niște… spuneai că sînt galerii de artă în acel parc central. A fost o încîntare pentru ochi și pentru suflet să mă plimb pe așa numita alee a artiștilor.
O lume prea polarizată
În magazine prețurile sînt puțin mai mici ca la noi. În ce sens?! Haideți să ne raportăm la un kilogram de cartofi: este mai ieftin cam cu 30-40% în magazinele lor. Țigările sînt mult mai ieftine, la jumătate prețul, asta explică si traficul de țigări. Am avut în program și o sesiune de timp liber în care ni s-a sugerat să vedem și mall-ul din Chişinău. Eh, aici, surpriză! Era o rubrică la Academia Cațavencu pe vremuri, referitoare la restaurante, în care spunea <Caută-te în buzunar înainte de a intra!>. Am rămas puțin spus surprins de faptul că un tricou pe care am vrut să mi-l cumpăr, pe care la noi îl găsești la un preț de 80 de lei, 90 de lei, 100 de lei… acolo era 300 și de lei. Am zis <Dom’le, este o întîmplare!>. Mie nu îmi place să umblu prea mult prin magazine, dacă mi-a plăcut ceva imediat cumpăr, dar am făcut așa un studiu de piață. M-am uitat în acel mall din Chișinău, prețurile sînt duble, dacă nu chiar triple față de cele de la noi. Era mall de lux, gen Băneasa, AFI Cotroceni… Și atunci le-am spus gazdelor: <Nu vă supărați, m-ați adus într-un mall pentru oligarhi!>. Mi-au spus că sînt și mall-uri mai mici și că cel în care am fost e unul de top. Ei, aici, raportat la salariile lor și la prețurile de acolo, sînt prețuri doar pentru o singură categorie: cei foarte bogați. Lumea este polarizată, din păcate poate prea polarizată între săraci și bogați. Sînt, din nefericire, la nivel social am sesizat, două lumi. Dar nu mă pot pronunța încă, pentru că am stat doar două zile, nu pot să-ți faci o idee completă.
Semăna, dar nu era Nightwish
Revenind, au fost foarte, foarte, bine organizați. Nefiind primarul, evident, partea oficială, protocolară a fost anulată. Ei merg pe un concept, din punctul meu de vedere, foarte sănătos. Ei nu prea țin la aceste corsete oficiale, ei își doresc ca oaspeții, în adevăratul sens al cuvîntului, să se simtă bine, să-i atragă spre Chișinău. Pentru că, dacă te-ai dus la Chișinău sau în altă parte și ai stat în ședințe 5-6-7 ore nu îți mai trebuie seara să te plimbi și să vezi concerte… Concertele au fost absolut extraordinare, dincolo de cel de deschidere, o manifestare, o ceremonie grandioasă. A doua seară chiar am rămas impresionat și am filmat Filarmonica de Stat din Chișinău, împreună cu soprane, cu baritoni, nu le-am reținut numele, n-am cum… au adus cîteva piese de rock simfonic, la un moment dat am crezut că la Chișinău cîntă Nightwish. Mie-mi place acest gen de muzică și am rămas absolut plăcut impresionat. Dar este o realitate și toată lumea știe că în ceea ce privește planul artistic moldovenii sînt virtuozi la muzică, la pictură… A fost o experiență interesantă și de fiecare dată cînd merg nu mă reprezint pe mine, eu, persoană fizică. De fiecare dată caut să găsesc contacte noi, să găsesc oportunități pentru Suceava, lucruri cu care aș veni în plus, să aduc eu plus-valoare Sucevei. Am dezvoltat și alte relații, de ordin personal, care, în timp, se pot transforma”.
