„Spre norocul nostru, donația Constantin Antonovici (n.r. – cinci lucrări ale sculptorului) a venit din Statele Unite prin New York, și nu prin California. În California erau blocate porturile din cauza lipsei forței de muncă. Șomeri erau, deci oameni care să muncească erau, dar problema e că proprietarii nu voiau să-i plătească. Bine, voiau, dar salariul ăla era nesemnificativ. După doi ani, cu acele stipendii sociale, oamenii au început să se gîndească și-n Statele Unite că mai bine stau degeaba decît să muncească degeaba. În aceste condiții au început să se mărească salariile. Și asta se va întîmpla și în Europa, cu toate că în Europa lucrurile stau incomparabil mai bine, fără doar și poate. Totuși, discutam cu Otto Halabrin (n.r. – fost director general al Institutului Bukovina din Augsburg) despre situația din Germania în contextul contemporan, cu majorarea prețurilor, criza energetică, ș.a.m.d. Mi-a zis că foarte curînd va trebui să înceapă în Europa o dezbatere, plecînd din Germania, despre valoarea muncii. Mi-a dat un exemplu, că în Germania, un infirmier, pînă acum 15 ani, pînă la venirea Angelei Merkel, trăia din propria muncă. Își putea plăti chiria, mîncarea, cheltuielile, etc. Astăzi nu mai poate trăi. Asta, în condițiile în care în Bundesliga, un fotbalist care nu joacă niciodată, cel mai slab fotbalist, ia 500.000 de euro pe an. Păi, care muncă e mai importantă, și cît valorează ea? Fără infirmier avem o mare problemă într-un spital, și nu numai într-un spital”. Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei.
