Subsemnatul, Crin Antonescu (și nu ”Chin” Antonescu, cum eronat și miștocărește ați îndrăznit să-mi scrieți numele, chestie care nu va rămîne nepedepsită), în devenire Preș. al României, în caz că alegerile vor avea finalul așteptat de mine și de cealaltă parte a presei…, fiindcă e clar de care parte vă situați dumneavoastră: de partea Ciumei Roșii… aaa…. pardon… asta era pe cînd aveam eu serviciu, acum vreun deceniu, înainte să mă ia somnul ăla din care m-am trezit mai zilele trecute, cînd am constatat că Ciuma Roșie a fost eradicată, ba chiar a devenit un important factor de progres care caută să pună în fruntea țării pe cel mai competent și mai deștept, și mai frumos, și mai etc. Preș. din cîți au fost vreodată în țara asta (pînă la viitoarele alegeri prost făcute), declar că sînt complet revoltat de tot ceea ce ați scris pe prima pagină a ultimului număr al Jupânului sub titlul ”Chin Antonescu, din nou la Suceava”. Pentru mine e clar că nici n-aveți proprietatea termenilor: habar n-aveți ce e ăla un ”chin”.
Las` că o să vă fac eu să aflați dacă ies Preș.! Cît privește obrăznicia aia, cum că mă chinui să conving electoratul că eu sînt cea mai bună variantă de președinte, atunci aflați că ăsta chiar e visul oricărui român: să doarmă cît îl țin puterile (și arcurile patului!), dacă se poate chiar un deceniu (și se poate!, dovada vie sînt chiar eu!), în tot acest timp să viseze că ajunge Preș., iar cînd se trezește să constate că virgulă cît el a dormit, Ciuma (Roșie, desigur) a devenit Muma care se chinuie să-i transforme visul ăla de 10 ani în realitate pentru următorii 10! Sau măcar 5.
Crin Antonescu, viitor Preș. de țară, hotărît a se înscăuna mai pe la vară
