Subsemnatul Gheorghe Flutur, fost George pentru foștii prieteni, actualmente Gheorghe pentru toți ”dujmanii”, cum li se spune celor care nu te votează în textele dintr-un anume gen muzical înrudit cu cel în care tocmai sînt pe cale să mă afirm (după ce va ieși pe piață veritabilul ”chart bomber”, albumul cu strigături care va demola clasamentele de specialitate, din care voi extrage un număr încă nedefinit de single-uri, care la rîndul lor mă aștept să pulverizeze recordurile unei anume Taylor Swift, care cică ocupase primele 10 locuri la Billboard cu single-urile scoase din albumul ei de anul trecut), vreau să vă spun că faptul că dumneavoastră ați început deja să-i faceți reclamă albumului mă onorează și îmi dă imboldul să continui.
Într-adevăr, în pagina 2 a ultimului număr din Jupânu`, în articolul intitulat ”CD-ul cu strigături și albumul cu bătături”, dumneavoastră faceți cumva o avancronică a viitorului ”smash hit” al clasamentelor de albume, citîndu-mă fidel cu cele spuse în mijlocul mulțimii de fani veniți la Todirești.
Din nefericire, evenimentele de acolo nu s-au potrivit cu intențiile mele, așa că rămîne ca lansarea să o fac pe o altă scenă, cea de la Parlament, unde mă văd silit să candidez, împotriva voinței mele, de dragul Fan Clubului Gheorghe (nici măcar pentru ei nu mai sînt George!) Flutur, ai cărui membri zic că pot să rămîn mincinos în continuare, pe veci, numai să ajung cumva la microfoanele alea hi-fi din la Parlament. Păi vă imaginați cum ar suna live de acolo aia clasică virgulă cu ”Oa-ca-ca”?
Gheorghe Flutur, ex-preș. C.J., pregătindu-și strigăturile
