Subsemnatul Radu Reziuc, primarul actualei comune Mitocu Dragomirnei și al viitorului oraș, municipiu etc. cu același nume, că virgulă cînd se pornește avalanșa evoluției nu o mai oprești cu nimic, aș dori să vin cu ceva precizări în legătură cu articolașul din pagina 2 a ultimului număr din Jupânu`, intitulat „Francezi la Mitoc, primar la Paris”. Mai întîi, vă rog să nu mai veniți cu ambiguități ca aia din titlu, de m-au întrebat niște concomunali (așa s-o zice?… că doar Mitocul meu nu-i sat, ca să fim „consăteni”) ce gînduri am și de ce să candidez eu ca primar la Paris? Degeaba le-am spus că n-am nici un gînd, că e doar o lipsă de claritate la titlul din Jupânu`, că ei o țineau langa cu „ziarele nu minte” și că din moment ce eu nu-s mai prost ca Clotilda, franțuzoaica aia de a ajuns primăriță la Micul Paris, e clar că pot să mă duc și eu primar la Paris care astfel ar putea fi numit Marele Mitoc. De aia au și început să-mi bocească zi și noapte pe sub geamurile primăriei pe textul ăla clasic, deși cumva rupt din contextul original: „Un` te duci, Raduuuuleeee, și pe noi cui ne laaaași?”. Așa că tre` să dați repede o dezmințire și să clarificați problema. Trecînd la problemele reale, să știți că virgulă cînd am proiectat videoclipu`, la toți cei prezenți se simțea trăirea, emoția. Mai ales la franțujii ăia oficiali, care ziceau că iarăși virgulă cînd s-o afla în Franța de Mitocul meu iubit, n-o să ne dăm rînd la primit turiștii, și că pe lîngă autostrăzile existente va trebui să mai facem măcar încă una, pe cel mai scurt traseu posibil, de la Mitoc la Paris, ba și cu o bretea de la Mitoc la Salcea, ca să preia autostrada asta și turiștii aeropurtați. Vedeți, asta abia e o problemă: cred că nu se poate da aprobare, fiindcă breteaua ar periclita habitatul jderilor, specie în general protejată, cu excepția cazurilor cînd sînt destinați bundițelor. De fapt, cred că asta ne-a împiedicat pînă acum să facem mii de kilometri de autostrăzi: abundența jderilor. S`auzons de bien, cum se zice în franceza de Mitoque.
Primar de Mitoc, Radu Reziuc, la Paris primar eu nu mă duc
