„Noi promovăm foarte mult individualismul și există concurența din școli cu cine-i mai bun. Or, lucrurile nu vor genera o societate benefică. Această concurență înseamnă mereu să te uiți în curtea vecinului, mereu să te întreci cu cineva. Nu în sens pozitiv, să evolueze ceva, ci în sensul de a genera situații conflictuale. Aceste situații conflictuale pot să convină unor instituții sau unor guverne. Noi nu avem un scop comun. Ca societate, cînd am evoluat, inițial am fost bazați pe așa-zisul egocentrism. Eu, numai eu, pentru mine, interesul meu personal. Și la ora actuală sînt încă persoane care gîndesc cu ego-ul lor foarte mult. A doua etapă a dezvoltării societății omenești este aceea de etnocentrism. De ce? Oamenii au început să se adune, să înțeleagă că avem aceeași limbă, aceeași tradiție, aceleași obiceiuri, și s-au creat etniile, s-au creat asociațiile profesionale. După asta, urmează a treia etapă a societății umane, care este de mondocentrism, adică să ne dăm seama că interesul meu și-al tău este comun, indiferent de țară și de tradiția pe care o avem. Trăim pe o planetă care nici nu se umflă, nici nu se dezumflă. Are aceleași resurse și trebuie să avem grijă de ea. Și-atunci, mai multe state au început să se unească, să creeze legi comune de funcționare, și a apărut acest mondocentrism. Mai este cosmocentrismul în care noi deja tindem să căutăm și alte lucruri, din afara noastră. Jocul este foarte complicat și foarte sofisticat, dar noi nu am făcut altceva decît să creăm acum ceea ce se numește psihopatologie. Sîntem ecopsihopați. De ce? Noi nu mai sîntem responsabili de mediul în care trăim, pe care îl distrugem în fiecare zi. Distrugem speciile, distrugem viața pe această planetă, neînțelegînd că distrugerea mediului în care trăim, de fapt, duce la extincția noastră. Dacă nu vom înțelege acest lucru, acolo vom ajunge. Asta cred că ni s-a dat nouă să alegem. Trăim în armonie cu celelalte specii, trăim în așa fel încît să dezvoltăm ceea ce este mai bun în om, latura spirituală, iubirea, dragostea, compasiunea, și nu ura, diviziunea, care generează conflicte și mereu să ne uităm la capra vecinului, mereu să ne uităm la țara de alături”. Medicul psihiatru Alexandru Paziuc.
