Într-un editorial pentru profit.ro, cu titlul <Factura de 11.000 de euro>, analistul economic Daniel Apostol a vorbit despre datoria externă a României, care a ajuns la 227,5 miliarde de euro, implicit despre datoria fiecărui român, care a ajuns, astfel, la 11.300 de euro. Daniel Apostol este expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES. De asemenea, este director editorial la <Economistul> și editorialist la profit.ro și jurnalul.ro.
”Este o sumă amețitoare, este aproape jumătate din PIB-ul României și din PIB-ul unei Românii care a reușit să se dezvolte. Pentru că am avut atingerea acestui barem de 400 de miliarde de euro. Este o povară mare pusă pe umerii fiecărui cetățean. Dacă împărțim această datorie la cîți mai sîntem în țară, undeva la 11.300 de euro este <felia din acest tort> ce ne revine fiecăruia. Adică, statul va trebui să ia de la fiecare dintre noi cîte 11.300 de euro ca să poată plăti datoria. Să ne înțelgem, statul nu are banii lui. Ca să ne fie limpede, să ne fie clar, statul nu are banii lui. Statul are banii pe care îi produce de pe urmele cetățenilor și firmelor care există la un moment dat în țară. El administrează banii noștri. El administrează prezentul și viitorul. Din păcate, aici, cînd vorbim de administrarea viitorului, intrăm într-o zonă foarte dramatică, pentru că ani de zile, nu e vorba doar de anul ăsta, ani de zile am trăit pe un consum sporit pe care statul l-a încurajat pe baza împrumuturilor.
Așa cum am spus acolo, am dat un exemplu ca să înțeleagă fiecare gospodar. Cînd tu ai un salariu de 4.000 de lei, dar cheltuiești în aceeași lună în care cîștigi 4.000 de lei 7.000 de lei, înseamnă că 3.000 de lei mai iei de undeva. De la un vecin, de la o bancă sau de la un samsar… Or, banii ăia la un moment dat trebuie să-i dai înapoi. Pentru noi, exercițiul ăsta al datoriei publice devine un exercițiu extrem de împovărător. Și, de fapt, drama pe care o trăim este că huzurim în prezent condamnînd generațiile viitoare la a strânge cureaua sau la a fi datornici, poate fără voia lor.
(Trebuie să plătim dobînzi, pe an, de 10 miliarde de euro). Suma este foarte mare. 10 miliarde de euro în fiecare an. Costul nu al principalului, cum se spune, ci al împingerii împrumuturilor peste împrumuturi, al datoriilor care se acumulează, în același timp în care toată societatea resimte lipsa spitalelor moderne, ritmul mai scăzut în infrastructură, atît rutieră, cît și de cale ferată, școlile care, în continuare, în spațiu rural lasă de dorit… Trimitem copiii la toaletă la buda din păpușoi, cum se spune la noi… Toată lipsa asta de infrastructură are la origine și faptul că noi cheltuim foarte mulți bani anual pentru a ne plăti datoriile pe care le-am aruncat în consum. Cheltuieli care puteau fi, să spunem, mai înțelept derulate în toate aceste trei decade și jumătate de Românie post-comunistă”.
