Pornind de la următorul citat: ”Autorii deplîng faptul că arta a devenit atît de ieftină și de accesibilă pentru că aceasta înseamnă inevitabil degradarea ei”, Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei, a vorbit despre transformarea artei în produs comercial și despre criteriile după care sînt astăzi apreciate operele de artă:
”Cei care au spus asta sînt doi marxiști din școala de la Frankfurt, o școală care, mă rog, funcționează pînă la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Ea se naște la Frankfurt în Germania, este un institut care ține de Universitate, după care își deschide filiale în Elveția, în Franța, mă rog, odată cu 1933 vin naziștii și sînt obligați să facă acest lucru, stînga este băgată în lagăre sau decimată, după care, se mută în Statele Unite. Ceea ce spun ei, contextul e ceva mai larg, ei fac o critică iluminismului, practic atunci rațiunea se rupe de natură, or, conform teoriei marxiste, menirea oamenilor este, cumva, de a se reintegra în natură, de a se regăsi și de a-și găsi scopul, de a munci mai puțin și de a crea mai mult, de a deveni, hai să spunem așa, forțat, oameni cu un nivel cultural foarte mare. S-a văzut că în practică acest lucru nu funcționează.
(Domnule director, multă lume este creatoare de conținut acum). Da, este creatoare de conținut și, pînă la urmă, ceea ce spuneau cei doi este, cumva, adevărat. Una este cînd oamenii caută, uitați-vă la pictura medievală…, sfîrșit de Evul Mediu, uitați-vă la pictura din perioada interbelică și uitați-vă la pictura de astăzi… Astăzi sînt foarte, foarte mulți artiști, foarte puțini reușesc să ajungă sus, să fie bine cotați și, sigur, foarte căutați. Cei mai mulți sînt cotați și căutați în cercurile mici locale, iar la nivel național sau internațional nu reprezintă mare lucru. Pe de altă parte, sînt oameni, artiști foarte buni, care nu sînt cotați, nu sînt căutați, dar ne ducem la Bienala de la Veneția, și nu o spun eu, o spun oamenii care se pricep. În sfîrșit, pot, dacă e nevoie, să dau și cîteva exemple, și văd nimic. Pentru că Bienala de la Veneția a devenit o chestie politică în care, vorba unui coleg de-al meu, <dacă nu ai eticheta, nu știi ce înseamnă lucrarea expusă acolo>.
(Deci spuneți că s-a dus totul prea mult înspre comercial). Asta este o chestiune care se vede cu ochiul liber. De altfel, cu tot dragul, societatea noastră contemporană, și nu vorbesc de România, eu vorbesc în general de societatea occidentală, este în cădere liberă și este în cădere liberă din cîteva motive. Unul din motive este învățămîntul. Învățămîntul este peste tot. Toți se plîng că este în cădere liberă. Toți din lumea occidentală. De ce? Pentru că el a fost deschis mediului privat, iar mediul privat, prin însăși definiția și rațiunea lui de a fi, trebuie să producă profit. Nu calitate, ci cantitate. Și atunci avem răspunsul. Sau un răspuns. Un alt răspuns este legat de cultură și așa mai departe”.
