”<Cerere cu dop> – <Fabrici și uzine>, din acea vreme e <cererea cu dop>. Mergeam la maistru < – Domn` maistru, am treabă mîine… – Fă o cerere cu dop!> (rîde). (Pentru cei care nu știu, asta însemna să dai o sticlă de băutură ca să îți rezolvi o problemă – n.r.). Pe vremea aia erau altfel de atenții, pachetul de Kent, de exemplu. Dacă ofereai cuiva un pachet de Kent, persoana respectivă îl muta mai departe, mai departe… era un circuit al pachetului de Kent formidabil, pînă ajungea la un doctor care fuma Kent. Doctorii fumau Kent pe vremea lui Ceaușescu. (Mai erau More, Pall Mall, Marlboro…), cei mai necăjiți duceau un cartuș de BT. Se primea și o găină… La noi, la Vicovu de Jos, se mergea cu găina la dentist. Venea dentistul de două ori pe săptămînă și făcea o poiată în alea două zile (rîde). Ouă, brînză, tot ce era bun… cîte o bucată de carne de vițel. Asta la țară. La oraș se dădea băutură, ”sfeclomicină” (băutură spirtoasă făcută din sfeclă de zahăr – n.r.) – maistrul asta cerea. La doctor făceai rost de ceva mai bun, de la poloni – votcă, țigări și cafea. (Mergeau și spray-urile), erau Fa și Rexona, alea două… Doamne ferește! Păi, dacă bine îmi amintesc, dacă primeai un săpun Fa sau Rexona, îl puneai între haine… parcă aveau alt miros săpunurile pe vremea aceea. Parcă simțeai cînd deschideai șifonierul că undeva este un săpun Rexona sau un săpun Fa… Acum parcă nu se mai simte nimic”. Jurnalistul și scriitorul Neculai Roșca.
