La Muzeul de Istorie din Suceava, pînă pe 3 mai, publicul este invitat să viziteze expoziția artistei timișorene Doina Mihăilescu. Directorul Muzeului Național al Bucovinei, Emil Ursu:
”Este o expoziție care, în primul rînd, transmite multă, multă lumină. Crinul este un element foarte important în peisajul religios creștin. Crinul este întîlnit la egipteni, la sumerieni, la fenicieni, în India, în China, în sfîrșit. Crinul egal lotus și asta e foarte important, ne lămurește și Herodot în istorie. În imagistica creștină, crinul înseamnă puritate și este asociat cu Fecioara Maria. Practic, are relevanță foarte multă în iconografia Bunei Vestiri, unde crinul apare de timpuriu ca element care sugerează puritatea și, sigur, virginitatea Fecioarei.
Important, crinul apare încă din Vechiul Testament – templul lui Solomon este împodobit în cadrul capitelurilor cu crini sculptați. De asemenea, crinul apare în Cîntarea Cîntărilor, este considerat cel mai frumos poem de dragoste, dar el de fapt are multă, multă înțelepciune și, bineînțeles, Cîntarea Cîntărilor este, de fapt, inspirată de o serie de scrieri din Egiptul Antic, din Imperiul Vechi și ceva din Imperiul de Mijloc, dar în special din Imperiul Vechi, deci are o greutate și o vechime foarte mare. Sigur, ulterior, atît creștinii, cît și, bineînțeles, evreii, l-au identificat fie cu Dumnezeu vs. Israelul, fie cu Iisus vs. Fecioara.
În perioada contemporană, crinul este foarte important în relația cu Regina Maria, cea care, conform cutumelor vremii, s-a ocupat de pictură, s-a ocupat de literatură și a folosit crinul. Firesc de altfel – în literatura engleză îl găsim la Shakespeare, spre exemplu, și nu numai. Este foarte vehiculată ideea crinului. Ei, bine, Regina Maria a fost îndrăgostită efectiv de această floare și a reprezentat-o peste tot unde a putut, fie în manuscrise, fie pe mobilier, în salonul de aur… Mai mult decît atît, la un moment dat a scris un roman care s-a pus în scenă la Paris, după aceea s-a încercat o punere în scenă la Teatrul Național din București, deci o provocare foarte interesantă.
Expoziția de pictură a doamnei Mihăilescu este cu atît mai elocvntă cu cît ea îmbină, practic, atît elementul religios, cît și cel istoric, pentru că, pînă la urmă, arta se adresează tuturor”.
