”Ca observator al economiei românești, am tot mai des impresia că trăim o dublă realitate”, scrie analistul economic Daniel Apostol într-un editorial cu titlul <Economia rentei și inegalitatea care sapă democrația> publicat pe profit.ro. Care-i dubla realitate, în opinia sa, și de ce ”o societate echitabilă nu poate fi construită doar pe creșterea economică bazată pe consum, adică pe plimbatul banilor în economie”? Daniel Apostol este expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES. De asemenea, este director editorial la <Economistul> și editorialist la profit.ro și jurnalul.ro.
”Mă refer la faptul că, în același timp în care România, în ultimii 30 de ani, a înregistrat performanțe economice și a înregistrat o evoluție, o dezvoltare a economiei, există în societate acest sentiment difuz că economia, practic, funcționează doar pentru o anumită felie, pentru o anumită parte a societății. Ne-am îndepărtat mult… Economia românească știm foarte bine că este dezvoltată pe un model de consum. Consumăm, consumăm ceea ce pune banii în mișcare, doar că nu produce multă valoare adăugată la noi. Iar cei care dispun de lichidități sau de rezerve financiare și-au găsit cea mai facilă variantă de multiplicare a banilor, de obținere a profiturilor, în ceea ce se cheamă o economie pasivă, un capital pasiv. Altfel spus, în România, oamenii bogați, oamenii cu intenții de investitori s-au refugiat în investiții imobiliare, în active care le aduc rente, de aceea am și numit economia românească <o economie rentieră, de rentă>, în timp ce ceilalți suferă în continuare, pe baza unei poveri a taxelor, care se regăsește în maniera de viață economico-financiară a fiecăruia. O creștere a taxei automat induce o putere de cumpărare mai mică, un consum redus, ceea ce constatăm în ultimele luni.
Dacă vrem să fim o economie cu adevărată matură trebuie să ne gîndim că trebuie să provocăm schimbarea de paradigmă. În România trebuie să încurajăm industriile, sectoarele care pot produce valoare adăugată, astfel încît valoarea asta adăugată și creșterea economică să nu fie un scop în sine, să fie un mijloc prin care societatea românească obține dezvoltare economică, pentru că există o diferență între creștere economică și dezvoltare economică. Creșterea economică trebuie să fie mijlocul prin care societatea românească reușește să-și producă dezvoltarea ei și eliminarea, readucerea echității în rîndul membrilor societății, eliminarea acestor diferențe uriașe care ne plasează în clasamente rușinoase la nivelul european. Atît timp cât nu venim cu o nouă ofertă, cu o nouă paradigmă, nu cred că o să se termine (cu construcțiile, cu dezvoltarea sectorului imobiliar – n.r.). Se va construi și se va cumpăra, se vor trafica aceste active, inclusiv cele imobiliare, atît timp cît va fi disponibilitate de masă monetară, cît vom avea lichiditate.
Soluția nu e o simplă creștere, să spunem, a taxelor în zona acestui capital. Ar trebui o reformă, cum spuneam, progresivă. Ar trebui să constatăm că, prin deciziile sale, statul stimulează cu adevărat munca productivă, impozitează corect capitalul, mai ales capitalul neproductiv. Noi avem în continuare un regim fiscal extrem de îngăduitor cînd vine vorba de proprietate. O societate echitabilă la care făceam eu referire nu se reușește, nu poate fi construită doar pe creșterea economică bazată pe consum, adică pe plimbatul banilor în economie. Se construiește, în primul rînd, printr-o zonă productivă care generează și încredere socială, și încredere economică, și printr-o justiție fiscală. Adică impozitarea trebuie să încurajeze cu adevărat valorile care conduc către creștere și dezvoltare, respectiv investiții de capital activ”.
