”Asistăm cu tristețe la tot felul de situații în care oamenii ajung să se autodistrugă. Am putea găsi o explicație în zona de reglaj, de mecanism de reglare. Creierul uman, în societățile tradiționale, a experimentat accesul limitat la resursele adaptive, adică la hrană. Era puțină și trebuia să lupți pentru ea. Tot timpul resursele au fost limitate. Deși părea un lucru negativ, aceste resurse limitate erau, de fapt, o protecție externă, un mecanism extern de reglare a accesului la resurse. Acum, datorită tehnologiei moderne, accesul la resurse a devenit nu nelimitat, dar, oricum, mult mai extins, chiar creînd o impresie de home deus. Avem control asupra naturii, asupra a tot ceea ce este în jurul nostru, ne extindem din ce în ce mai mult, însă acest lucru a venit cu niște consecințe negative. Accesul acela limitat la hrană acum este mult mai extins, generează boli metabolice. Apoi, toate tipurile de informații sînt accesibile. Faptul că le consumăm fără criterii de selecție generează tot felul de efecte negative.
Consumul de substanțe vine dintr-o nevoie de tensionare a existenței. Uneori, este foarte posibil ca acest confort pe care ni-l dă accesul nelimitat la resurse să creeze, de fapt, o detensionare. Or, creierul nostru este obișnuit să aibă tensiune, să caute, să aibă scopuri, să aibă motive, să își dorească ceva anume. În momentul în care nu mai ai dorință, fiindcă toate dorințele acelea simple par să fie satisfăcute, și nu mai ai pentru ce lupta, scade nevoia de tensionare a existenței și compensăm. Totul e în zona prea binelui, a unui confort accesibil, dar care, de fapt, nu este natural creierului uman. Creierul uman a fost obișnuit să lupte, să fie în activitate, să aibă o disciplină, să aibă o implicare permanentă. Or, dacă acest lucru nu se întîmplă, căutăm surse de tensionare a existenței. În momentul în care interzicem ceva, iarăși venim cu un reglaj extern, dar care activează alte mecanisme ale creierului, gen <fructul interzis>. Se creează curiozitate, interes și, de aceea, de multe ori campaniile antidrog au efectul opus. Soluția este în zona reglajelor interne. Dacă cele externe nu mai există sau nu mai funcționează sub forma unor legi care sînt cum sînt percepute, reglajele interne pot prelua funcția de autoprotecție. Ne-a protejat natura limitîndu-ne accesul și ne-a construit acest mecanism de <fruct interzis>. Acum, limitarea accesului trebuie să fie una internă. Poate fi una internă doar pornind de la valori personale. Însă, este greu să ajungem să ne construim valori personale. Ele se construiesc în timp, se construiesc prin modelare socială, și este nevoie de o comunitate întreagă pentru a construi valori, dar valorile rămîn reperul de a evalua situațiile din jurul nostru. Prin ele știm ce e bine și ce e rău.
De asemenea, o sursă importantă și care merită atenția noastră ca societate este educația. Educația este cea care formează mecanisme cognitive, algoritmi de a analiza consecințele unor situații. Algoritmii care ne permit să ne raportăm la lumea din jurul nostru și să evaluăm funcție de nevoile noastre, însă nevoile reale. Să facem diferența între nevoi și pretenții sau mofturi, lucruri care nu sînt neapărat necesare. Avem nevoie de aceste mecanisme de autoprotecție, de strategii de coping interne, ale noastre, și care să ne ajute să ne orientăm în lumea aceasta nouă plină de resurse și foarte accesibilă. În momentul în care ai repere, ai o grilă de analiză a realității construită pe valori, construită pe reglaje, pe algoritmi pe care i-ai înțeles, și ai observat care sînt consecințele științifice ale actelor tale, atunci deja reglarea se produce intern și nu mai e nevoie să se producă din afară. Aici, probabil, va trebui să lucrăm mai mult cu noi, în această zonă de construcție a reglajelor interne”. Psihologul Doina Schipor, conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe ale Educației de la Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava, despre consumul de droguri, care este din ce în ce mai răspîndit, în special în rîndul tinerilor.
