”28 noiembrie este ziua în care România și-a mărit teritoriul în sensul în care, după Basarabia, la 27 martie, la 28 noiembrie, s-a unit cu o provincie care timp de 144 de ani s-a aflat sub administrația austriacă și care, sigur, printr-o decizie democratic exprimată în cadrul Congresului General al Bucovinei de la Cernăuți a decis să se unească cu patria mamă, s-a spus atunci că pentru vecie. O vecie care, din păcate, a durat doar 22 de ani așa cum bine știm, dar înainte de toate trebuie să cunoaștem istoria acestei provincii și mai ales modul în care s-a procedat la unire, de ce în continuare ne raportăm la Bucovina ca la un teritoriu simbolic, ca la un teritoriu sacru, ca la un moment istoric extrem de important. Să înțelegem că în Bucovina, alături de români, au trăit și evrei, germani, polonezi, ucraineni, armeni, deci o diversitate de populații, de religie, care timp de 144 de ani au reușit să coaguleze un anume spiritual, o anume atmosferă, un anumit echilibru interetnic, o Europă înaintea Europei, un model de colaborare, un anumit nivel de dezvoltare economică, socială și chiar politică, un progres cultural incontestabil, astfel încît în momentul în care această provincie s-a unit cu România a venit cu un patrimoniu extrem de important.
Regele Ferdinand i-a spus delegației de la Cernăuți, delegației bucovinenilor în frunte cu Iancu Flondor: <Bine ați venit acasă!>. La care Iancu Flondor a spus: <Bine v-am găsit, Majestate, dar sîntem mai altfel și mai mulți>. Se referea la faptul că Bucovina nu mai era, sau între timp devenise o provincie multietnică, astfel încît populația sa era foarte diversificată. Așadar, o zi în care trebuie să marcăm aceste momente, să reflectăm asupra maturității liderilor politici de atunci, asupra civismului manifestat de diversele organizații și societăți, în frunte cu Societatea pentru Cultura și Literatură Română în Bucovina, să prețuim toleranța, ca un bun extrem de necesar într-o societate democratică, să prețuim înțelegerea, să prețuim echilibrul și, bineînțeles, să promovăm tot ceea ce ne reprezintă ca bucovineni. Și să înțelegem că simpla apartenență la Bucovina, un spațiu simbolic, cum spuneam între timp, nu este dată neapărat de un certificat din naștere, ci de contribuția noastră efectivă la promovarea și dezvoltarea acestui spațiu în domeniile în care singur sîntem activi și contăm ca atare. Și pe mai departe, Bucovina reprezintă reperul nostru sacru identitar care ne unește, indiferent de locurile pe unde destinul ne-a mînat în aceste momente”. Doctorul în istorie Daniel Hrenciuc, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Suceava.
