Am venit să vă urăm, dar mai vrem un clopoțel

Am avut și colindători, și urători, dar puțini și cam aceiași, adică atîția cîți au apucat să intre în bloc, pentru că la interfon depinde la cine sună. Dacă au sunat la apartamentul nepotrivit colindătorii/urătorii nu a răspuns nimeni sau nu a vrut nimeni să le deschidă. Copiii erau din zonă și de la Șcheia, nu din blocul nostru. În blocul nostru nu avem copii cu astfel de aptitudini. Sînt ori prea mici, ori prea mari, și nu sînt mulți. Însă, au venit din blocurile vecine. O pereche a fost și cu colindul, și cu uratul. Media de vîrstă a fost de la 10-12 ani pînă la nebărbieriți și au fost urături și colinde din alea scurte. Un echipaj mi-a cerut un clopoțel, deoarece erau doi și aveau doar unul. Nu am avut și îmi pare foarte rău. Nu am avut clopoțel, dar mă gîndesc să fiu pregătit pentru anul viitor. Colindătorii și urătorii au fost răsplătiți cu bani și cu prăjituri făcute de soția mea. Acum au venit puține grupuri în comparație cu alți ani. Nici măcar oaspeți de la Pătrăuți și Șcheia nu mai sînt ca-n alți ani și nu-mi dau seama din ce motiv. De la Șcheia au fost ceva, dar Pătrăuțiul… Fără Pătrăuți, în cartierul George Enescu <viața e pustiu>. Pe vremea mea, la țară, pînă la 4-5 ani mergeai însoțit și îți dădea omul un leu. După 5-6 ani pînă la maxim 10 ani umblai cu uratul. De la 8-10 ani se mergea cu buhaiul, iar dacă aveai 12 ani și mergeai singur cu clopoțelul gazda te privea urît. După 12-13 ani se făcea Malanca. La Vicovu de Jos, Malanca era un fel de teatru popular. Malanca i se spune, în general, cînd umblă mascații pe stradă. Începeam să facem repetiții la malancă de prin luna noiembrie, prilej să ne strîngem la un loc. Era cu cîntece și era o atmosferă frumoasă. Trebuia să învățăm cîntecele alea, dar la Malancă era cîștigul mai mare, de la 10 lei pentru Mălăncuța cu haiducii. Malanca era formată din cinci persoane: trei haiduci, un pădurar și un polițist. Haiducii erau trădați de vînător și venea polițistul și-i aresta. Apoi, vînătorul regreta, se împăcau și cîntau: <Mai la deal pe Remezău/ Unde-am fost haiduc și eu/ Paște Leana trei cîrlani și dă gura la cioban>. Pe lîngă banii primiți era și cu serveală, cu păhăruțul…”. Neculai Roșca, redactorul șef al Suceava SmartPress. (Foto: Spectacolul de obiceiuri populare din centrul Sucevei, din data de 27.12.2022)