Daniel Apostol, director general al Federației Patronale a Energiei, expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES și director editorial al publicației Economistul, fiind totodată editorialist la profit.ro, jurnalul.ro și New Money, explică ideile din două editoriale recente, ”Drogul statului român” și ”Sfîrșitul iluziei că putem face de toate”. Daniel Apostol vorbește despre dependența statului de împrumuturi și despre nevoia ca România să-și stabilească priorități economice clare, în loc să încerce să exceleze în toate domeniile:
”(Cînd am scris articolul <Drogul statului român>, pentru profit.ro), mi-am adus aminte de un dialog pe care l-am avut, cu mulți ani în urmă, cu avocatul Gabriel Biriș, care a fost, la un moment dat, secretar de stat la Ministerul de Finanțe. Și sintagma asta îi aparține lui: că România trăiește pe împrumut și se simte foarte bine, e ca un drog. Și am plecat de la această sintagmă. Într-adevăr, statul român este ca drogat. Steroizii pe care îi consumă ca să se țină activ sînt banii din împrumuturi. Se împrumută în serii grele și la costuri din ce în ce mai mari. Și, practic, ca să poată să supraviețuiască volumului mare de cheltuieli publice, și nu mă refer la cheltuieli de capital, adică nu mă refer la bani pe care statul îi împrumută ca să construiască ceva, ca să direcționeze, să injecteze acești bani în investiții…, ci îi pune pe robinetul de cheltuieli bugetare, de plăți salarii, plăți pensii, ajutoare sociale și alte astfel de cheltuieli, care nu se regăsesc în creștere economică.
Deci, pentru ca să supraviețuiască de la zi la zi, statul consumă acest drog numit împrumut. Împrumutul devine din ce în ce mai scump și, dincolo de costul împrumutului, mai scump decît orice este faptul că, poate fără să ne dăm seama și fără să judecăm în societate cu mai multă minte limpede, practic aruncăm în datorii generațiile viitoare. Generații viitoare care se vor întreba; <Dar pentru ce avem de plătit?>. Dacă acești bani pe care i-am lua din împrumuturi s-ar duce în investiții, generațiile viitoare vor fi cît de cît mulțumite că vor vedea lucruri rămase de la noi pentru ei: spitale, șosele, modernizarea societății, reformarea instituțiilor, obiective ridicate din investiții.
(În articolul scris pentru New Money, <Sfârșitul iluziei că putem face de toate>, Daniel Apostol spune că ar trebui să se așeze la aceeași masă masă <capitalul public, capitalul privat, universitățile și institutele de cercetare>. Cine ar putea să o facă?). Greutatea vine de la lideri, de la conducători. Conducerea statului trebuie să provoace acest dialog. Într-o Europă care ea însăși se reașează, își reconsideră toate resursele și modul de alocare a lor într-un model economic greu de construit între o America și o Chină extrem de competitive, România, făcînd parte din acest peisaj economic european, nu își poate permite să se dea deșteaptă și productivă în toate domeniile, pentru că nu va reuși așa ceva. Este bine să se așeze la masă, așa cum scriam, atît mediul economic, cît și mediul academic, și mediul politic, și societatea, liderii societății, și să se definească care sînt cu adevărat prioritățile majore în care România ar putea excela. Decît să fim mediocri în toate domeniile, mai bine, evident, mult mai bine ar fi să excelăm în cîteva domenii pentru care întreaga societate să facă eforturi pentru ca aceste domenii să devină locomotive reale de creștere economică, de dezvoltare economică și de ridicare a nivelului de trai și a nivelului de civilizație a societății românești”.
