Doctorul în istorie Daniel Hrenciuc, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Suceava, despre protestele violente din Franța și despre tradiția protestului în societatea franceză:
”Prin definiție, Franța a dat lumii Revoluția Franceză, un model de revoluție care, într-un fel sau altul, a fost preluată de mai toate statele din lume. În mod tradițional, francezul este calificat, legitimat și chiar are dreptul să protesteze, în anumite condiții, evident, trebuie să aibă autorizații, dar în mod normal orice francez are dreptul la protest. Asta trebuie de știut. Protestul face parte din democrația franceză, din modul de a se raporta la societate, la anumite probleme din societate, de a-și exprima nemulțumirile, dezacordul sau alte tipuri de probleme legate de funcționarea societății. Protestele care se întîmplă acum în Franța și care sînt extraordinar de violente, neașteptat de violente sau nedrept de violente, dacă vreți…, și mă gîndesc, mi se rupe inima numai cînd văd cum sînt mutilate monumentele istorice de o extraordinară valoare.
Se raportează la momentul 1968, cînd au existat niște proteste extrem de virulente la adresa regimului mareșalului Charles de Gaulle. De atunci, sigur, protestele au continuat, dar nu au avut aceeași intensitate cum au astăzi. Violențele depășesc orice previziune, orice analize. Se duc foarte, foarte departe. Asta pentru că trebuie să o știm, să o spunem, să o recunoaștem, să observăm, să constatăm că Franța este ruptă în două, practic, este un vot de blam masiv dat partidelor tradiționale, ale căror politici nu mai satisfac așteptările francezului de rînd. E o criză a democrației liberale, asta este foarte clar, este chiar o criză a Republicii, dar închisă. Cred totuși că nu se va ajunge pînă acolo încît să se conteste și această formulă republicană a Franței. În fine, nemulțumirile de ordin politico-social sînt cuplate cu anumite derapaje ale unor bande violente care s-au dedat la jafuri și în felul acesta au deturnat sensul pur al nemulțumirilor și, cum spuneam, legitimitatea pe care francezii o au și pe care o consacră atunci cînd sînt nemulțumiți prin intermediul protestelor. Deci, protestele fac parte din filozofia democrației franceze, sînt legitimate, sînt cultivate, dar s-a ajuns acum prea departe, tocmai prin interferența acestor grupuri violente.
Este un vot de blam dat și regimului Macron, vedem că Macron are o imagine externă destul de bună, dar în plan intern nu reușește să găsească soluții de nici un fel, și, cum spuneam, Franța e ruptă în două, între extrema stîngă și extrema dreaptă. Alegerile bat la ușă, în aprilie vor fi alegeri prezidențiale. Se pare că Marine Le Pen, candidata extremei drepte, este cea mai bine poziționată și are cele mai mari șanse. Nu văd cum ar putea pierde președinția.
(În epoca modernă, ceea ce s-a întîmplat în Franța, mișcările de protest, au trecut și granița – în Italia, în Portugalia, sînt mișcări chiar și în Grecia…). Da, dar eu n-aș merge pînă acolo încît să vorbesc de o mișcare europeană concentrată, adică corelată și care să aibă obiective foarte, foarte apropiate, chiar identice. Aș spune că în fiecare țară există alte particularități care au generat mișcări de protest. De exemplu, în Portugalia se vorbește de o criză a locuințelor și mai ales de o criză a prețurilor locuințelor. Prețurile au escaladat groaznic în ceea ce privește locuințele pentru cei cu venituri reduse, pentru studenți, printre altele. Problemele acestea le regăsim și în Grecia cumva. Și în Austria s-ar pregăti anumite mișcări tot legate de creșterea prețurilor, și în Spania, unde deja există o problemă a locuințelor și a prins de mai mult timp. În Germania știm că există astfel de nemulțumiri… Da, e adevărat că ele au și puncte comune. Reacțiile împotriva inechităților economice, sociale…, vedeți că aceste proteste în Franța s-au desfășurat pe cel mai elegant, convențional vorbind, bulevard din lume, Champs-Élysées. Este, să spunem așa, un mesaj simbol împotriva opulenței, poate a politicilor greșite, poate a ignorării problemelor tineretului. Pentru că din zona aceasta au izbucnit protestele, din zona tineretului, a celor lipsiți de șanse sau cu șanse foarte puține de promovare socială, pe fondul unor politici care nu-i includ”. (Foto: Proteste Franța 1968 – BBC)
