România se află pe locul 55 din 91 de țări participante la testarea PISA din 2025. Potrivit datelor OCDE, în România doar 48% dintre elevi au atins cel puțin nivelul 2 de competență la matematică, 52% la citire și 54% la științe. În acest context, profesoara Alina Cuciurean, directoarea Colegiului Silvic ”Bucovina” din Cîmpulung Moldovenesc, a vorbit despre nevoia unei schimbări în modul în care sînt pregătiți și evaluați elevii:
”Testările acestea sînt niște testări făcute de cei din Statele Unite. Este vorba de un program PISA – Program for International Student Assessment. Este un program de testare care are loc o dată la trei ani, la care participă doar elevi de 15 ani. Școlile eșantion sînt alese de Statele Unite, școlile se stabilesc prin tragere la sorți.
Noi am fost fericiții participanți ai unei testări PISA în anul 2012, cînd disciplina de bază a fost Matematica. Sistemul este următorul: în fiecare an există o disciplină de bază din cele trei – Matematică, Citire și Științe. Disciplina de bază are 50% și celelalte două au cîte 25%. Noi în 2012 am mers pe Matematică. În 2025 disciplina de bază a fost legată de Științe. Ce e cu testarea aceasta PISA? O să vorbesc mai mult din ceea ce am învățat noi în 2012, pentru că nouă ne-a prins foarte bine: nu contează ce știe pe de rost elevul, ci cum se descurcă elevul cu ceea ce a învățat la școală. Se merge foarte mult pe învățare logică. Nu mergem pe <reproducem lecția>, ci pe <folosim lecția>. Mai țineți minte cînd eram cu toții prin școală, cînd intra domnul profesor în clasă și întreba așa: <Ce ați avut de pregătit pentru astăzi?>. Și eram așa puși, cumva, <Spune tu…>, <Mai departe, tu…>. Era o învățare din asta pe de rost, care, din păcate, se mai practică și astăzi. Și e greșit un pic la noi. La noi Româna-i Română, Matematica-i Matematică. Nu există un mix între acestea, nu există încă o metodologie sau o portiță care să spună: <Măi profesori, mai mergeți și voi și predați de la unii la alții. Tu, de Știință, du-te un pic la Mate!>…
Apoi, sistemul de evaluare. La noi, ori e albă, ori e neagră. Dacă ai făcut, ai punctaj maxim, dacă nu ai făcut, nu ai nimic. În aceste sisteme de testare PISA ai și punctaj intermediar, pentru că ei vor să vadă cum gîndești tu. Într-adevăr, România, la rezultatele de acum, din 2025, este sub nivelul 2. Se spune că dacă ai nivelul 2 știi să te descurci în viață cu ceea ce ai învățat la școală. Noi avem acum locul 55 din 91. Fruntașă în Europa este Estonia. Noi lucrăm foarte bine pe Silvicultură cu colegii din Estonia, colegi care, în momentul în care au venit aici, la noi, nu înțelegeau noțiunea de meditații. România, cred că are locul întîi la meditații. Sigur aveți în anturaj părinți cu copii de clasa a IV-a, a V-a care fac meditații, toată lumea face meditații. Copiii aceia sînt obosiți de atîtea meditații și de aici eficiența.
Vă dau un exemplu de problemă dată la această testare PISA în 2025: <Un grup de elevi studiază de ce se încinge o sticlă de apă lăsată în mașină la soare. Ei măsoară temperatura la fiecare 10 minute. Care din explicațiile de mai jos distinge corect un fapt de o opinie?>. Dintr-o dată, lipsa vocabularului sărac și-a spus cuvîntul. Dacă un copil nu știe ce înseamnă <fapt> și nu știe ce înseamnă <opinie> s-a dus. Și acolo erau trei variante: <Sticla este transparentă, deci este mai slabă>. A doua variantă: <Temperatura apei a crescut de la 22 de grade la ora cutare, la 38 de grade>. Și a treia variantă: <E vina plasticului prost că se încinge>. Majoritatea copiilor din România au încercuit toate cele trei variante, pentru că nu deosebesc ideea de <fapt>, de ideea de <opinie>. Sînt foarte mulți care, nu știu cum să spun, nu au neapărat vocabularul, nu au cunoștințele acelea de cultură generală, cum spunem noi… Am avut și noi o situație în anul trecut, cumva, cu temperatura într-o seră și au întrebat copiii ce înseamnă seră.
Dacă mai ține mult cu TikTok-ul și cu scroll-ul… Noi am învățat foarte mult din acest sistem de testare și este sistemul pe care noi l-am aplicat la clasă începînd de atunci la Matematică. În România există un om care se ocupă de platforma Brio și nu fac reclamă, Dragoș Iliescu, care merge pe astfel de testări. La toate obiectele. De ce vă spun? În 2020 m-am gândit eu să lucrăm cu Brio și să facem o analiză a stării de bine din școală. Raportul are 80 de pagini. La testare au participat părinți, elevi, colegi. Și mă gîndeam: <La noi e totul bine…>. Ei, mi-a cam picat fața la unele. Deci, de asta zic, trebuie, nu știu, trebuie o altfel de abordare. Stau și mă gîndesc, și am vorbit cu colegii mei, oare sistemul românesc știe să pregătească profesori care să lucreze pe competențe PISA? Sau am rămas acolo, la fel? <Ce-ai pregătit pentru azi?> Scriem titlul pe tablă?.
De ce nu ieșim din clasă? Este frică aceea de ieși din clasă. De ce nu mă duc eu la Matematică cu un copil? Sau să rog un copil: <Du-te și ia un bon de la Lidl. Și vezi acolo că ai o reducere pe bonul tău>. Sau, uite, cumpărăm o pizza. O pizza mare are un diametru de 40 centimetri și costă 32 de lei. O pizza medie cu diametru de 30 costă 20. Care este mai avantajoasă ca preț pe suprafață? Și știi că pentru un leu, la pizza mare, ai 39 centimetri pătrați. Pentru un leu, la pizza medie, 35. Deci, nu te interesează neapărat diametrul. Dar, îl aduci pe copil în viața reală.
(Dumneavoastră nu aveți voie să faceți ce vreți ca școală, nu?) Ba da. Toate aceste programe Erasmus în care noi participăm sînt legale, sînt încurajate, sînt finanțate. Banii vin prin Agenția Națională. Deci, noi participăm la astfel de formări. Și automat e clar că trebuie să și aplicăm la clasă ceea ce învățăm printr-o parte și prin cealaltă. Dar, dacă ne punem noi, așa, ideea asta că noi sîntem profesori și sîntem buni și nu acceptăm nici o schimbare, nu e bun…. (Deci pleacă de la modul de predare totul, nu?) Exact, exact. (Și de la lipsa de colaborare între catedre) Exact, asta zic.
Prin ceea ce facem ar trebui să învețe să înțeleagă un text. Să învețe să aibă răbdare să citească o propoziție cap-coadă. Să învețe să întrebe: <Doamna profesoară, știu că sînteți fericită că am ajuns cu propoziția la capăt și am citit-o cursiv. Dar, eu nu știu două cuvinte din propoziția asta. Învățați-mă!>. Și dacă facem an de an treaba asta, reușita pentru viață este sigură. (Asta e problema, modul de abordare de către profesori și interdisciplinaritate). Și trebuie un efort. O simplă mutare a băncilor în clasă… Cînd elevul vede că te străduiești să-i pui pe grupe, deja e prezent la ora aia. Eu nu știu, n-am nimic împotriva TikTok-ului, credeți-mă, nu am TikTok și nici nu o să am în viața asta. Dar n-ajungem la bine dacă în clasă nu avem pereți cu cărți. Și copiii, de rușine, că le mai zice diriga, că le mai zice directoarea: <Mai deschide cîte o carte>. E foarte important să-i faci să înțeleagă că nu ești împotriva lor cu acest TikTok. Dar scroll-ul ăsta nu te duce nicăieri. Trebuie să ai acolo un minim de cunoștințe generale. Trebuie să ai acolo un minim de vocabular. Nu poți să știi zece cuvinte pe care să le tot învîrți în cap.
Să folosim totul în viața reală. Și, colega mea de Matematică, Mihaela Ghebere, că Matematica asta ne duce pe toți pe unde ne mai duce, folosește astfel de exemple: <Uite, tu ești silvicultor, trebuie să știi să faci calculul ăsta, pentru că o să trebuiască să calculezi corect volumul de masă lemnoasă ca să faci un preț corect, ca să lucrezi corect, ca să nu te păcălească ceilalți>. Și asta merge. Asta merge foarte bine, dar ține un pic de noi. Să nu ne mirăm că sîntem așa, dar hai să vedem ce putem. Sîntem în scădere față de 2022. N-avem nivelul 2. Dar hai să vedem ce putem face. Copiii aceștia au dreptul la, v-am spus întotdeauna, la educație de calitate și noi trebuie să găsim soluții pentru ei”.
