Sînt multe zeci de ani, practic întreaga mea existență, de cînd mă preocupă problema modelelor în viață și cît de mult pot ele influența existența cuiva. Sigur că aici intră în discuție și factorul genetic, și mediul în care te naști și evoluezi, și ceea ce îți place atît de mult încît lași orice pentru a-ți urma pasiunea. Adesea, înainte de a avea posibilitatea să alegem noi înșine, viața ne pune în fața unor personaje care ne modelează prin natura relațiilor dintre ele și noi, cel mai frecvent în copilărie și adolescență, adică atunci cînd sîntem cel mai influențabili.
De ce această introducere? Vă lămuresc chiar acum: săptămîna trecută, după ce îl văzusem eu însumi în direct pe Digi Sport 1 la sfîrșitul meciului Dinamo – Voluntari 4-0, în care înscrisese ultimul gol, iar mie mi se păruse că n-am înțeles bine ce a zis, secvența în cauză a fost postată pe internet, astfel încît m-am lămurit că numitul Adrian Mazilu, în vîrstă de 20, de ani, a zis pe propria-i gură următoarele: ”DACĂ NU MĂ BĂGA, NU CRED CĂ MARCAM ACEST GOL!”. E minunat, e tot ce te aștepți de la un tînăr de 20 de ani să zică, mai ales că dacă îl cauți la pedigree, afli că e din Constanța, și că primii pași în fotbal i-a făcut la Academia Hagi. Eeeiii, dragii moșului, ajungem fix acum și la problema modelului în viață: păi, nu modelul lui Mazilu, numitul Gică Hagi, a zis nu cu mulți ani în urmă antologica minunăție ”Dacă am fi înscris un gol mai mult ca ei, poate cîștigam meciul”!!!? Vedeți vreo deosebire pe fond (lăsați forma, chiar n-are importanță!) între spusele lui Mazilu și cele ale modelului său în fotbal, în viață și în exprimare, Gheorghe Hagi?
Am cîteva capodopere și de la ”Ce spun românii”, în zilele de 11, 12 și 13 august fiind o veritabilă avalanșă declanșată de aceeași echipă/familie care, culmea!, a și cîștigat zilnic, ajungînd pînă în semifinală (la data cînd scriu urmează să apară!). Le aleg absolut aleatoriu. Cabral: ”După modelul panterei, ce alt animal ar părea mai puțin fioros dacă s-ar vopsi roz?”. Fără ezitare, domnul concurent rage: ”ȘORICELUL!”. De aici, singura deducție posibilă e că individul habar n-are ce e aia ”fioros”! Doamna de lîngă el are și ea una grea de tot, la întrebarea ”La ce instrument cîntă vecinul tău și îți place să asculți?” răspunzînd năucitor: ”HARPĂ!”. Ei, da, așa totul se explică: cînd locuiești lîngă vecinul harpist care îți mîngîie timpanul cu ariile specifice, n-ai cum să răspunzi normal la întrebări normale.
