Suceveanul Florin Senciuc, stabilit de peste 25 de ani în Indianapolis – Statele Unite, a povestit despre o experiență avută împreună cu nepoții în Indiana, la Bluespring Caverns, peșteră care adăpostește cel mai lung rîu subteran navigabil din Statele Unite. Explorarea se face cu o barcă electrică pe aproximativ doi kilometri de rîu subteran, iar printre surprizele întîlnite în timpul plimbării s-au numărat peștii de peșteră, foarte rari, dar și alte viețuitoare adaptate întunericului:
”Noi, cu juniorii, ei fiind în vacanța de vară, am făcut o vizită în Atlanta. Avusesem intenția să ne oprim în statul Kentucky, pentru că are unul dintre cele mai întinse sisteme de peșteri din lume, undeva la 600 și ceva de kilometri. Dintr-o eroare, hai să spunem a mea, nu am reușit să programez să stăm, pentru că acolo trebuie să stai cîteva ore ca să vezi cel puțin ceea ce este deschis publicului.
Și atunci am decis: dacă am ratat Kentucky, hai să vedem ce găsim în statul Indiana. După ce s-a trecut prin discuții, fiica mea a venit cu ideea, soția a lucrat la detalii și a luat decizia, evident… Eu, fiind șoferul de serviciu, i-am urcat pe toți în mașină și ne-am îndreptat în sudul statului Indiana, la această peșteră.
Într-adevăr, aveam ceva informații, dar cînd vezi cu ochii tăi, și pe copii cînd îi urci în barcă… Este vorba despre o barcă electrică, sînt acolo vreo șase, dacă îmi aduc eu bine aminte, cu ghid foarte bun, cu un tur foarte interesant, ca să vadă și copiii cît mai mult din chestia asta. Lungimea este de un kilometru și jumătate pînă la doi kilometri, pentru că atît poate fi parcurs în siguranță.
Trebuie să recunosc că am rămas foarte plăcut surprins. Nu știam cine știe la ce să mă aștept, dar e pentru prima dată în viața mea cînd cobor într-o peșteră și o și vizitez. Și aici am să spun o chestie legată de Suceava. Asta mi-a dus aminte cînd eram eu mai tînăr, pe vremea mea, cum se spune, era un club de speologie în Suceava, nu știu dacă mai funcționează, se numea <Origini Verzi>, și mi-am pus în gînd să merg de vreo două-trei ori într-o peșteră în zona Rarăului și nu am reușit. Și am mers cu sufletul foarte deschis acum la chestia asta. Dacă nu am reușit cînd aveam 30 de ani, măcar acum să reușesc.
Și uite, a fost o chestie foarte plăcută, foarte instructivă, mai ales pentru juniorii mei. Aveau și un muzeu, aveau expuse diferite lucruri și explicații pentru copii. Peștera în sine nu era cine știe ce, în ideea în care să vezi stalactite, stalagmite, toate formațiunile minerale…, dar a fost într-atît de interesantă încît am reușit să vedem, de exemplu, peștișori foarte mici, pești de peșteră, foarte rari, și chiar și o salamandră și un mic rac de peșteră.
Și am fost norocoși, conform celor spuse de domnișoara respectivă, ghidul, care avea 18 ani. Noi am fost exact ultimul grup al ei, pentru că ea pleca în ziua respectivă sau a doua zi, se pregătea să plece la universitate. Este studentă în primul an. Am fost norocoși că am văzut-o și că ne-a dat foarte multe informații.
Ne-a spus că peștera era foarte calmă. De ce este asta? Pentru că, în momentul în care plouă și se adună toate aluviunile astea și se colectează în rîul ăsta subteran, crește nivelul. Și atunci, dacă crește nivelul, apa devine tulbure și nu prea ai ce vizita. Au fost situații, cu vreo trei săptămîni în urmă, în care nu s-a putut practic vizita, pentru că nivelul apei era prea ridicat. Foarte, foarte frumos și instructiv. Copiilor le-a plăcut, astfel că noi ne-am atins scopul”.
