Marți, 21 iulie, a început Festivalul de la Brezoi, locul unde se adună toată suflarea de pe lume pentru a se bucura de vreo 36 de concerte și ceva jam session-uri înșirate pe parcursul unei săptămîni. Cu o zi înainte a avut loc tot acolo selecția națională pentru European Blues Challenge, pentru ca săptămîna să fie chiar întreagă. Un șir întreg de evenimente m-a blocat în acest an acasă, deși tare mi-aș fi dorit să stau față în față cu măcar două din numele prezente: Cinelli Brothers și Kenny Wayne Shepherd. Am reușit totuși să urmăresc integral primele 3 zile ale Festivalului (la ora cînd scriu acest articol mai am de urmărit încă 3), cu ochii într-un ecran și cu o cască de mare calitate pe urechi, ceea ce, paradoxal, m-a făcut să aud mult mai bine decît am auzit de fiecare dată chiar la fața locului. Trebuie aici să salut și calitatea impecabilă a transmisiilor de pe canalul oficial de facebook al evenimentului. Ca în fiecare an, organizatorii au pregătit și în 2026 o surpriză de proporții: apariția ca prezentatoare a unui personaj realmente de legendă, irlandeza Mama Kaz Hawkins, pe care pînă acum n-o văzusem decît cîntînd. Ei bine, dincolo de faptul că publicul n-a avut totdeauna reacțiile așteptate de ea, în general s-au înțeles. Parcă totuși Cătălin Ștefănescu a fost cel mai bun prezentator, acum vreo 3 ani. Mama Kaz a susținut, însă, partea vocală în încheierea serii de joi, în The Gary Moore Legacy Concert, un tribut adus unui colos al genului printr-un jam session excepțional, cu Raul Kusak, Rareș Totu, Ben Poole, Andrei Cerbu și mulți alții. Tot joi au concertat și The Blood Brothers, pe care dacă nu-i știți încă (nu-i știam nici eu) vi-i recomand din inimă. Cum vă recomand și să îi ascultați la nesfîrșit pe Cinelli Brothers, o apariție fabuloasă, cel mai bun grup londonez din noua generație, plasați, zic eu, greșit la mijlocul primei seri, ei fiind probabil cei mai buni din tot festivalul. Iar despre Eric Gales, prietenul nostru încă din 2019, capul de afiș al serii de miercuri, 22 iulie, nu găsesc cuvinte. A adus acum (eu îl văd a treia oară) un setlist complet inedit, iar virtuozitatea lui a atins infinitul. Nu e mare, e enorm. (Foto: The Lyric Theatre)
