Doctorul în istorie Daniel Hrenciuc, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Suceava, a făcut o trecere în revistă a reperelor din relațiile diplomatice dintre România și Statele Unite, în contextul împlinirii a 250 de ani de la proclamarea independenței SUA. Domnul Hrenciuc a subliniat că relațiile româno-americane au cunoscut perioade de apropiere și de răcire, însă, mai ales după 1990, Statele Unite au devenit unul dintre cei mai importanți parteneri strategici ai României:
”Sînt 135 de ani de relații diplomatice, ele încep undeva prin 1880, după recunoașterea Independenței României, deși, ca să facem o foarte scurtă paranteză, Statele Unite au deschis un consulat la Galați în 1859, urmat de un consulat general la București în 1867, însă, cum spuneam, în 1880, după recunoașterea Independenței României, Statele Unite au stabilit relații diplomatice cu România, s-au produs lucrurile tehnice legate de schimbul de scrisori, de trimiterea de reprezentanți diplomatici… În Primul Război Mondial, reprezentanța diplomatică din România avea ca arie de activitate, să spunem așa, atît Serbia și Bulgaria, cît și Grecia… O vreme, reședința reprezentanților diplomatici americani a fost la Atena și ulterior s-a mutat la București. Relații diplomatice mai intense avem în perioada interbelică, începînd cu 1921 și terminînd cu 1941, cînd, se știe, România lui Antonescu a declarat război Statelor Unite. Ca un fapt curios, reprezentantul diplomatic al Statelor Unite din România a murit – e vorba de șeful misiunii diplomatice de la București, Gunter Moss, a murit la București pe 22 decembrie 1941 de cancer, era bolnav într-o fază terminală. Relațiile diplomatice au fost întrerupte și apoi reluate abia în 1946, deși, între timp, o perioadă, să spunem, interesele diplomatice în România au fost reprezentate de către o misiune condusă de generalul Schuyler. După aceea, ele au fost desfășurate în cadrul specific celor două blocuri diplomatice – comunist și democratic, adecvate Războiului Rece.
Totuși, România a avut o relație specială, cel puțin așa a fost pentru o perioadă chiar și în acest context. Se știe foarte bine, una peste alta, că Ceaușescu este singurul lider al României în cinstea căruia s-a ridicat avionul prezidențial, să spunem așa… Nici un președinte al României, cel puțin pînă acum, nu a avut o asemenea cinste, mă rog, a fost un anumit context – relațiile au devenit apropiate, după care ele s-au răcit. Au devenit apropiate după ce au invadat rușii Cehia, după 1968 a fost momentul de vîrf. În 1969 Richard Nixon a vizitat România, după aceea Ceaușescu a mers, în 1978, în Statele Unite și așa mai departe…, clauza națiunii celei mai favorizate. Deci, relațiile au fost destul de importante în acea perioadă, repet, adecvate poziției României și contextului impus de evoluția Războiului Rece.
După 1990, deja o știm, americanii ne-au susținut foarte mult și ne susțin în continuare. S-a vorbit de o axă strategică, specială, și aceste relații s-au menținut, și au o pondere specială în cadrul abordării diplomatice și geopolitice ale României.
În ceea ce privește relațiile actuale, da, este loc de mai mult, dar e important de știut că America are un interes special în România și România trebuie să-și cultive relații mult mai apropiate cu Statele Unite, asta este foarte clar și, oricum, așa rezultă din toate analizele specialiste”.
