În lumea rockului există trupe care trăiesc din gloria trecutului și trupe care încă mai au ceva de spus. Deep Purple face parte, fără îndoială, din cea de-a doua categorie. La mai bine de 55 de ani de la înființare, legenda britanică a revenit cu un nou album de studio: ”SPLAT!”. Lansat la 3 iulie prin earMUSIC, este al 24-lea material de studio din impresionanta discografie a formației și, poate mai important decît orice statistică, un nou argument că inspirația nu are legătură cu vîrsta.
Actuala formulă – Ian Gillan, Roger Glover, Ian Paice, Don Airey și Simon McBride – pare mai unită ca niciodată. Dacă albumul ”=1”, apărut în 2024, a reprezentat primul test adevărat pentru McBride în postura de succesor al lui Steve Morse, ”SPLAT!” este discul pe care chitaristul nord-irlandez își pune cu adevărat amprenta. Cîntă cu încredere, cu personalitate, fără să încerce să copieze pe nimeni.
La pupitrul de producție se află din nou Bob Ezrin, omul care colaborează cu Deep Purple încă din 2013 și care a produs toate albumele formației din ultimul deceniu. Ezrin nu încearcă să transforme Deep Purple în altceva decît este. Din contră, reușește să scoată la suprafață exact acele elemente care au făcut trupa celebră: riff-uri puternice, dialogul permanent dintre chitară și orgă, dinamica pieselor și acel echilibru perfect dintre seriozitate și umor.
„SPLAT!” evocă, la prima vedere, imaginea unui impact violent, însă Ian Gillan vorbește despre un concept mult mai profund. În viziunea sa, discul explorează ideea sfîrșitului existenței umane nu ca pe o tragedie, ci ca pe o transformare, o trecere spre o altă formă de existență. Este o temă filozofică, tratată însă cu ironia și spiritul ludic care l-au caracterizat întotdeauna pe Gillan. Cu alte cuvinte, albumul alternează momentele „grave” cu texte pline de sarcasm și umor britanic. Ian Gillan spune că inspirația poate veni din orice: de la marile întrebări despre univers pînă la frustrările provocate de tehnologie. Tocmai această libertate de a scrie despre orice, fără constrîngeri, face ca ”SPLAT!” să fie un album viu și autentic.
Din punct de vedere muzical, mulți critici îl consideră cel mai dur album Deep Purple din ultimii ani. Nu este vorba despre o încercare de a concura cu trupele moderne de metal, ci despre o întoarcere la forța și spontaneitatea care au definit perioada clasică a formației. Trupa traversează una dintre cele mai inspirate perioade ale carierei sale din ultimele decenii, comparabilă, prin vitalitate și consistență, cu renașterea artistică din era ”Perfect Strangers”.
Încă de la primele acorduri ale piesei „Arrogant Boy”, Deep Purple transmite un mesaj clar: acesta este unul dintre cele mai puternice și directe albume ale sale din ultimii ani. Riff-urile sînt compacte, secția ritmică formată din Roger Glover și Ian Paice rămîne impecabilă, iar Don Airey completează tabloul cu intervenții de clape care amintesc de farmecul anilor ’70. „Diablo” impresionează prin energia debordantă și prin unul dintre cele mai spectaculoase solo-uri semnate de Simon McBride, în timp ce „Guilt Trippin’” demonstrează că Ian Gillan nu și-a pierdut nici ironia, nici plăcerea de a spune povești neobișnuite.
Critica de specialitate a primit albumul cu entuziasm. Revista Classic Rock i-a acordat 8 din 10 puncte și l-a descris drept „cel mai bun disc Deep Purple la care puteai spera în 2026”, apreciind energia formației și faptul că aceasta continuă să creeze muzică relevantă fără să își exploateze exclusiv trecutul.
Desigur, nu au lipsit nici observațiile mai rezervate. Unii critici au remarcat că a doua jumătate a albumului nu păstrează aceeași intensitate ca începutul și că umorul prezent în cîteva texte poate împărți ascultătorii. Totuși, consensul este clar: ”SPLAT!” este un album coerent, inspirat și unul dintre cele mai apreciate materiale lansate de Deep Purple în perioada colaborării cu Bob Ezrin.
”SPLAT!” nu încearcă să recreeze magia albumelor clasice și nici să urmeze tendințele momentului. În schimb, oferă exact ceea ce așteptăm de la o formație care și-a cîștigat de mult locul în istoria rockului: compoziții solide, versuri convingătoare și bucuria de a face muzică la cel mai înalt nivel. Împreună!
Dacă vreți să-i (re)vedeți pe veteranii rock’n roll, o puteți face pe 1 octombrie, la Cluj-Napoca. Da, Deep Purple refuză să se pensioneze!
Alexandra Cuza
