Nu am niciun soi de explicație cît de cît plauzibilă ori rațională despre tratamentul absolut criminal pe care așa zisele „gazde” din Statele Unite ale Americii îl aplică invitaților lor din Iran veniți la marele bal fotbalistic ca urmare a unui șir de meciuri de succes care le-au adus calificarea. Da, știm cu toții, fără a fi nevoie de noi dovezi ori argumente, că SUA e în război cu Iranul. Și mai știm și că marea problemă a țării arabe e înarmarea nucleară continuă, în pofida tratatelor și angajamentelor semnate și evident nerespectate. Astea însă sînt chestiuni care nu au nimic de–a face cu sportul. Ori cu muzica. Ori cu literatura.
De aceea, este dincolo de ceea ce ar putea accepta orice om normal de pe planeta asta să privești cum niște sportivi și oficialii care îi însoțesc sînt tratați nu doar ca niște eventuali infractori, ci ca niște criminali dovediți. Nu poți să le interzici accesul în țara ta acestor oameni, iar tuturor celorlalte 47 de delegații să le oferi toată ospitalitatea imaginabilă. Nu poți să le permiți intrarea doar în preziua meciului (cică asigurîndu-le astfel odihnă în noaptea de dinaintea meciului!), după ce i-ai umilit vreo 5-6 ore pe aeroport, unde le-ai controlat bagajele (iar pe unii i-ai dezbrăcat la pielea goală), pentru ca la finalul partidei să le acorzi 6 ore spre a se urca în avionul care să-i transporte dincolo de frontiera SUA, în Mexic, la Tijuana, unde au fost primiți normal, ca oricare alți musafiri veniți la Campionatul Mondial.
Pot să-mi imaginez că americanii sînt încă supărați pe țeapa de cîteva miliarde pe care le-a dat-o Qatarul cînd le-a interzis vînzarea berii Budweiser la precedenta World Cup și să se răzbune pe lumea arabă la pachet, dar nu în felul acesta. Aș fi foarte curios să aflu cu cît a fost mituit Infantino pentru a tăcea ca un nesimțit în loc să urle.
Dacă războiul SUA – Iran din Ormuz are o logică, acesta din America este doar cretin. Cum cretini sînt și cei care îl promovează, chiar dacă se numesc Giuliani ori Rubio.
