Sînt 51 de ani de la lansarea emblematicului ”Cantafabule”. Uneori ai impresia că știi foarte bine un album. L-ai ascultat de zeci, poate de sute de ori, i-ai admirat complexitatea, l-ai purtat cu tine prin diferite etape ale vieții și l-ai înțeles cum ai putut tu mai bine. Totuși, există momente în care o operă grandioasă își găsește noi forme de expresie.
Premiera națională a spectacolului rock simfonic ”Cantafabule” a avut loc pe 5 și 6 iunie, pe scena Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București, într-o producție de anvergură care a reunit muzicieni de excepție, orchestra, corul și soliștii instituției, toți puși în slujba fascinantului bestiar imaginat acum 51 de ani de Phoenix.
Un rol esențial în reușita acestor reprezentații l-a avut orchestra, care a oferit muzicii amplitudinea și forța necesare pentru a transforma un album-cult într-o experiență scenică monumentală. Sub baghetele dirijorilor Leonard Boga și Aurel Muraru, partitura a căpătat o dimensiune nouă, bogată în nuanțe, punînd în valoare atît complexitatea compozițiilor originale, cît și valențele lor scenice.
Sufletul și motorul acestei impresionante producții a fost, bineînțeles, maestrul Josef Kappl, unul dintre arhitecții universului ”Cantafabule”, univers reimaginat cu respect, sensibilitate și o profundă înțelegere a spiritului care l-a făcut nemuritor. Datorită acestei viziuni, muzica a căpătat noi nuanțe și o forță emoțională aparte, păstrîndu-și în același timp autenticitatea care a fascinat generații întregi.
Privind tot ce s-a întîmplat pe scenă, este imposibil să nu te gîndești și la drumul parcurs pînă aici. Un proiect de asemenea amploare nu se construiește ușor. Au existat, fără îndoială, obstacole, ezitări, uși care nu s-au deschis la momentul potrivit. Josef Kappl a mers mai departe cu răbdare și cu o credință neclintită în forța acestei muzici. Succesul acestor seri a demonstrat că unele proiecte au nevoie de timp și de oamenii potriviți pentru a prinde viață.
Alături de legenda Josef Kappl s-a aflat o echipă extraordinară, formată din muzicieni care au înțeles pe deplin ,,greutatea” acestui proiect. Nicu Patoi și Marcel Moldovan au construit cu eleganță și precizie arhitectura sonoră a spectacolului, oferind un fundament solid peste care s-a ridicat întregul univers al ”Cantafabulelor”. De cealaltă parte, Codruț Croitoru, Florin Budnaru, Toni Zidaru și Dragoș Moldovan au dat glas (și ce glas!) poveștii, găsind echilibrul delicat dintre fidelitatea față de original și propria expresie artistică.
Dincolo de toate argumentele legate de valoarea artistică a producției, au fost momente în care întreaga atmosferă creată pe scenă m-a copleșit. Fac parte dintr-o altă generație, una care nu a trăit apariția ”Cantafabule” și nici vremurile în care Phoenix scria istorie. Cu toate astea, muzica lor a reușit să ajungă și la mine după decenii, cu aceeași forță cu care v-a atins și pe voi.
În public s-au aflat oameni din generații diferite, unii care au crescut cu ”Cantafabule” și alții, ca mine, care l-au descoperit mult mai tîrziu. Totuși, în fața muzicii Phoenix, diferențele de vîrstă păreau să dispară. La final, aplauzele îndelungate și entuziasmul spectatorilor au confirmat ceea ce se simțise pe tot parcursul serii: ”Cantafabule” nu este doar o pagină importantă din istoria muzicii românești, ci o lucrare vie, care încă reușește să unească generații și să creeze emoții puternice.
Nu pot spune decît: mulțumim, Ioji Kappl! Pentru ambiția de a transforma această idee în realitate și pentru că ai refuzat să renunți. ”Cantafabule” a renăscut pe scenă datorită muncii unei echipe extraordinare, dar mai ales datorită unui Om care a crezut în muzică pînă la capăt. Iar dacă există o concluzie după aceste două seri memorabile, aceea este că Ioji Kappl rămîne un far al rockului românesc. Să-l prețuim! (Sursă foto: Teatrul Național de Operetă și Musical ,,Ion Dacian”)
Alexandra Cuza
