”Concluzia incomodă este că România va rămîne ceea ce este de mult: o promisiune solid argumentată, dar amînată la nesfîrșit”, a scris într-un editorial pentru jurnalul.ro analistul economic Daniel Apostol. Domnul Apostol este expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES și director editorial la <Economistul> și editorialist la profit.ro și jurnalul.ro.
”E o întrebare retorică – de ce au politicienii salarii așa mari? Au salarii mari pentru că prostia se plătește – asta e o glumă amară, iar prostia, de fapt, nu o plătim doar prin salariile mari ale politicienilor, o plătim zi de zi prin costul vieții noastre.
Nu trăim pe roze, asta este evident. 2026 se anunță un an dificil, un an cu multe provocări în spectrul macroeconomic, dar pînă la macroeconomie, fiecare cetățean care ne ascultă este interesat mai mult de finanțele personale, de viața lui de acasă. Și, din perspectiva asta, 2026 se anunță la fel de dificil, pentru că va fi un an de austeritate, de constrîngeri, va fi un an în care inflația va <mușca> în continuare din veniturile, din puterea de cumpărare a populației și a firmelor.
Mai sesizez ceva în spectrul economic – în același timp în care, la modul oficial auzim o retorică optimistă că România este un tărîm fertil pentru investitori străini, o destinație atractivă pentru investiții, constat că în ultimele două săptămîni, din ce în ce mai multe știri anunță retrageri de pe piața românească. Ceea ce este îngrijorător, ieșiri de capital, este îngrijorător pentru că o țară, ca să se dezvolte, are nevoie de infuzie de capital, nu de retragere de capital.
O întrebare cu greutate nu e aceea <de ce ar trebui România să atragă investiții?>, pentru că răspunsul este evident: <Avem nevoie de dezvoltare>. Întrebarea la care, cu adevărat trebuie să găsim răspuns, este <De ce, în ciuda tuturor atributelor și avantajelor pe care în spațiul public le considerăm a fi atractive pentru investitori în România, de ce România nu reușește să atragă investitori la nivelul potențialului real sau la nivelul potențialului promovat public?>. Rămâne România, am scris și eu în editorial, un fel de promisiune bine argumentată, dar amînată la nesfîrșit.
(Mai grav este că cei care sînt prezenți pleacă). Asta este cu adevărat îngrijorător. Multe știri arată o retragere a capitalului străin din România și mă întreb dacă nu cumva ar avea aici două cauze, independente una de alta. O cauză să fie aceea geopolitică, un nivel de îngrijorare al capitalului străin cu privire la evoluțiile în spațiul geopolitic est-european, cu acest război care nu dă semne de potolire… Iar o altă cauză o consider a fi internă: nivelul de instabilitate economică autohtonă, dublat de un nivel mare de neîncredere în capacitatea Statului de a administra corect întregul context macroeconomic.
Într-un alt editorial, publicat pe profit.ro, am spus că echilibrul macroeconomic și echilibrul general se rupe nu neapărat atunci cînd crește deficitul, ci mai ales atunci cînd scade încrederea, or echilibrul chiar se rupe cînd Statul nu mai este crezut. Și cred că asta poate fi o a doua cauză a retragerii capitalului străin: nu mai are încredere în bîlbîiala Statului Român.
Lipsă de transparență, ca atare, modul în care a fost adoptată Ordonanța Trenuleț peste noapte, lipsă de consultare, lipsă de transparență, lipsa unei predictibilități, a unei stabilități legislative fiscale, toate acestea sînt bariere în a atrage investiții străine și în calea dezvoltării”.
