I want my MTV…și ce a însemnat cu adevărat

I want my MTV!” îmi sună-n cap de cînd am auzit vestea. Cum, ce veste? MTV ,,își face bagajul” și pleacă din Europa. Nu oricum, ci hotărît, lăsînd în urmă mai multe generații care făceau cunoștință (și) vizual cu artiștii lor preferați.

Este sfîrșitul unui capitol în televiziunea muzicală tradițională, care pierde teren în favoarea platformelor digitale. Pentru mine și pentru întreaga generație 90’s, MTV a fost cam ce reprezentau pentru ai noștri radioul și/sau primele discuri cumpărate din banii de buzunar.

MTV era și profesorul meu de engleză, și ghidul cultural care îmi arăta moda, dansul și atitudinea unei generații. În copilăria ,,aia mică”, prin intermediul MTV făceam cunoștință cu Michael Jackson, Madonna sau Depeche Mode. Apoi, în copilăria ,,mare”, mi-am schimbat optica și am trecut la VH1, care din păcate, nu mai există de ani buni.

La nivel global, MTV a fost motorul care a transformat muzica dintr-o simplă experiență de ascultare într-un spectacol vizual. Devenise prima „uzină” media care livra la pachet artiști, trenduri vestimentare și atitudine, un fel de centru comercial al hiturilor, unde totul era la vedere și îți făcea îmbietor cu ochiul.

MTV și consumerismul sînt legate aproape ombilical – nu a fost doar un canal muzical, ci o veritabilă mașinărie de marketing și cultură pop, care a redefinit modul în care publicul „consumă” muzica și stilul de viață asociat cu ea.

Lansat în 1981, MTV s-a prezentat pentru prima dată cu sloganul ”You’ll never look at music the same way again”, iar primul clip difuzat, ”Video Killed the Radio Star” (The Buggles), a fost un manifest în sine: muzica urma să fie văzută, nu doar auzită.

De-a lungul anilor, MTV a fost în centrul unor dezbateri aprinse privind influența sa asupra tinerilor, atît în ceea ce privește gusturile și valorile culturale, cît și în privința implicării în probleme sociale sau a limitelor cenzurii. Decizia postului de a include în grilă emisiuni non-muzicale a stîrnit critici încă din anii ’90, evidențiind cît de profundă fusese deja influența sa asupra culturii pop și a modului în care publicul percepea muzica și stilul de viață asociat acesteia.

La MTV am văzut pentru prima dată Beavis and Butt-Head, animația satirică despre doi americani neliniștiți, dar și The Osbournes, un serial iconic pentru începutul anilor 2000.

Recunosc că pe mine m-a cam prins nostalgia făcînd această scurtă călătorie în timp. Nu știu dacă-mi va lipsi MTV-ul în epoca internetului, dar știu că m-a învățat să percep muzica altfel: ca pe o experiență completă.

În România, canalele MTV „clasice” vor fi eliminate pînă la finalul anului, iar cel care va rămîne, MTV Global, se va concentra mai mult pe reality-show-uri, limitînd muzica la intervale scurte dimineața.

Do we still want our MTV…?

Alexandra Cuza