„Cea mai mare aventură este chiar aventura propriei noastre vieți” este motto-ul romanului Emma, de Jean Reno. Recent publicat și în România, la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, volumul o are ca personaj central pe Emma, o femeie „care își transformă talentul și trecutul dureros în cea mai mare forță. O femeie care își ia destinul în propriile mâini și trăiește o adevărată metamorfoză”, după cum o caracterizează chiar autorul.
Cel care a știut că vrea să devină actor încă de la 12 ani, fascinat de povești, debutează cu propria poveste în lumea literară ca scriitor, după o carieră internațională amplă, de peste 46 de ani, în domeniul cinematografiei. Dovedind versatilitate și profunzime atât în roluri dramatice precum „Le Grand Bleu”, „Léon” și „Nikita”, de acțiune „Mission: Impossible” sau „Da Vinci Code”, cât și în roluri savuroase de comedie din filmele „Wasabi”, „Tais Toi!”, „Pink Panther”, „L’enquête corse”, Jean Reno reușește să surprindă publicul cu acest prim roman sensibil și palpitant, în același timp.
Nimic nu o pregătește pe Emma pentru consecințele unei decizii care o va purta nu doar într-o țară îndepărtată și misterioasă, dar care îi va schimba fundamental cursul existenței și o va face să trăiască o aventură intensă. Aceasta ar putea, însă, să o coste viața. Maseuză într-un centru de talasoterapie din Bretania și încă afectată de moartea mamei sale, Emma este trimisă în Sultanatul Oman pentru a pregăti echipa unui centru de wellness. Dar misiunea aceasta o duce și în brațele unui bărbat misterios, și în fața morții. Prinsă în centrul unei afaceri de stat cu implicații deosebit de grave și vânată de trimiși ai Palatului Muscat, Emma devine femeia periculoasă care trebuie ucisă. Astfel, maseuza ale cărei mâini fac minuni se transformă într-o femeie neînfricată, un adversar redutabil care nu poate fi anihilat. Și care ar putea ajuta serviciile secrete franceze să-și învingă oponenții.
„Emma este o poveste pe care o am în minte de foarte mult timp și pe care am reușit să o scriu atunci când activitatea mea de actor s-a mai redus. Am vrut ca cititorul să înțeleagă pe deplin psihologia eroinei și, pentru asta, am vrut mai întâi să fac din această poveste un roman”, declara Jean Reno într-un interviu acordat după lansarea cărții.
Însă, Emma a prins viață mai ales în timpul pandemiei de COVID, când actorul mărturisea faptul că nu mai avea niciun proiect și asta l-a speriat. „Am fost tot timpul până atunci ocupat cu ceilalți, cu poveștile altor persoane. Fără să mă opresc niciodată pentru că, într-adevăr, am muncit foarte mult. Iar pandemia a venit ca graniță, ca o liniște bruscă ce m-a aruncat într-o stare în care am realizat că nu sunt bine. Am descoperit că trăiam în jurul unui cuvânt: <proiect>. Brusc nu mai aveam niciun proiect, deci nu mai existam deloc”.
Însă acela a fost pentru el momentul în care a început să scrie. Cu speranța că personajul va fi îndrăgit și de public la fel de mult pe cât l-a iubit el, structurându-i povestea. Chiar dacă personajul este fictiv, rod al imaginației sale, evenimentele din carte sunt inspirate din propria viață, după cum declara actorul. Una dintre cele mai importante similitudini personale este că și mama sa, asemeni eroinei romanului, a decedat pe când Jean Reno nu împlinise încă 17 ani.
Tipărit de editura XO Editions într-un prim tiraj de 30.000 de exemplare, ale cărui drepturi de traducere au fost vândute în peste 20 de țări, romanul a devenit rapid apreciat de critici și de public. „Celebrul actor francez debutează cu un roman plin de acțiune, pe care e greu să nu-l iubești”, nota publicația Le Journal de Quebec, în vreme ce Le Télégramme îl caracteriza ca fiind „un prim roman feminist, în care autorul pune mult din personalitatea sa.”
JEAN RENO (Juan Moreno y Herrera Jiménez) s-a născut pe 30 iulie 1948 în Casablanca, Maroc, din părinți spanioli refugiați în Africa pentru a scăpa de regimul fascist al lui Franco. A debutat în cinematografie în 1978, cu rolul din L’Hypothèse du tableau volé. De atunci a jucat în peste o sută de filme, piese de teatru și seriale TV, cu prestații notabile în Le Grand Bleu, Léon și Nikita. Vorbește fluent limbile engleză, franceză, spaniolă și italiană. Emma este romanul său de debut.
Gaël Faye, unul dintre cei mai apreciați scriitori francezi contemporani: „Nimeni nu-și revine vreodată după un genocid”
În 1994, în Rwanda, un mic stat din zona central-estică a Africii, peste un milion de persoane aparținând populației tutsi au fost ucise în doar 100 de zile. Violențele – care au trecut în istorie drept „ultimul genocid din secolul XX” – au fost de neimaginat. De la bărbați, până la femei, copii și vârstnici, familii întregi au fost torturate și ucise, casele au fost incendiate, iar vitele schilodite, ca să nu se poată salva prin fugă. Cum se poate vindeca trauma unui popor care a trăit o astfel de experiență? Cum să meargă mai departe?
În Jacaranda, roman publicat de Editura TREI, Gaël Faye, unul dintre cei mai apreciați scriitori francezi contemporani, explorează efectele devastatoare ale acestui genocid, într-o saga de familie care surprinde povestea a patru generații. Milan, un tânăr născut dintr-un tată francez și o mamă rwandeză, care locuiește zona în Versailles, lângă Paris, este naratorul romanului. Când la jurnalele de știri începe să se vorbească despre masacrele din Rwanda, țara mamei sale, Venancia, Milan află pentru prima dată că încă mai are rude în acea parte a lumii, pe care abia acum o descoperă. Drumul vieții îl conduce pe pământurile africane, unde descoperă nu numai spiritul rwandez, ci și durerea pe care o poartă în sufletul său fiecare om din această țară.
„O generație zdrobită de greutatea istoriei”
Gaël Faye avea 12 ani când a avut loc genocidul tutsi din 1994, iar acela a fost momentul când a părăsit țara pentru a se muta definitiv în Franța. Astfel, scrierea romanului a presupus nu numai un efort de înțelegere a propriilor experiențe de viață, ci și o muncă de documentare și interviuri realizate pentru a înțelege efectele reale al genocidului asupra generațiilor care au urmat.
Astăzi, în Rwanda, 70% din populație are sub 30 de ani și nu a trăit genocidul. Este acesta un semn de vindecare? Într-un interviu, Gaël Faye spune despre tinerii rwandezi că sunt „o generație zdrobită de greutatea istoriei, poate chiar mai mult decât noi, pentru că are un trecut bogat în violență și traume pe care ea însăși nu le-a experimentat în mod direct. E ca și cum ai ajunge într-o cameră după ce a avut loc crima și ai fi nevoit să te confrunți cu ea. Există o distanță temporală, dar repercusiunile sunt încă prezente”, explică autorul romanului Jacaranda.
„Cred că nimeni nu-și revine niciodată după un genocid …”
În romanul câștigător al prestigiosului premiu Renaudot 2024, tăcerea – lucrurile nespuse, dar resimțite dureros – joacă un rol important. Este aproape un personaj. Copiii nu află aproape nimic despre viețile părinților, bunicilor, într-o încercare disperată a celor din urmă de a-i proteja. „Este o tăcere legată de traumă”, explică Gaël Faye. „O găsim după orice formă de traumă, fie că este vorba de război, violență domestică, incest etc. Este incapacitatea de a vorbi despre ceea ce ne doare, ceea ce ne împiedică să trăim. Am impresia că acest lucru se suprapune și cu o cultură a rezervei, discreției și stoicismului. Există un cult al controlului emoțional în cultura rwandeză”, mai spune scriitorul.
În aceste condiții, rolul unei memorii active devine esențial. „Această tânără generație cunoaște istoria: există informații despre genocid. Dar cum putem păstra vie amintirea?”, se întreabă autorul. „Dacă nu putem face acest lucru înseamnă să riscăm să transformăm istoria într-un muzeu și, prin urmare, să o repetăm; înseamnă să nu înțelegem legăturile dintre prezent și trecut. Trebuie să reactivăm constant aceste amintiri în prezent”, crede scriitorul.
Gaël Faye mărturisește în același interviu că în contextul actual literatura are un efect curativ atât în plan personal, cât și social. „Asta fac când scriu un roman: aduc ordine în dezordine, creez o formă de coerență”. Este societatea rwandeză mai aproape de vindecare cu toate eforturile care se fac în această direcție? „Cred că nimeni nu-și revine vreodată după un genocid …”, mai spune autorul romanului Jacaranda.
Editura Trei
