Cronofagii
Cu toate că titlul cel mai potrivit pentru descrierea (in)activității parlamentare găzduită cu generozitate și sarcasm de clădirea pe care Nicolae Ceaușescu a denumit-o Casa Poporului ar fi Tărîmul Lotofagilor, unde corăbierii lui Ulise s-au dedat concupiscent la un ”dolce far niente atemporal”, astăzi ulița amintirilor nechinuitoare mă poartă către tribuna Parlamentului, buricul magic al efervescenței oratorice generatoare, în teorie, de modificări legislative necesare și pertinente. Practica, însă, acest criminal notoriu al bunelor intenții declarative, ajutată de faptul că totalul săptămînal al timpului afectat dezbaterilor se ridică la năucitorul total de două ore, a sugrumat din fașă avîntul demostenian al aleșilor harnici, favorizîndu-i pe cei pentru care vorbitul în public e la fel de dezirabil precum îmbăierea pentru pisici. Aceste 120 de minute, sparte în două zile, se mulează perfect pe cugetarea lui Seneca ce spunea că timpul rămas omului către sfîrșitul vieții e precum uleiul rămas pe fundul chiupului, nu numai că e puțin, dar e și de proastă calitate.
Ședințele încep cu 5-10 minute mai tîrziu, pentru ca aleșii să poată reveni în tihnă de la bufet și să-și împărtășească opiniile din city-break-uri. Etalarea toaletelor achiziționate din buticurile de lux din Dubai ori Milano, din banii ciordiți de clanul Vicol-Ciorbă, era un alt punct de atracție, mai ales pentru doamne. Urmează votul de control pentru verificarea bunei funcționări a sistemului de vot, care, pe vremea în care nu exista un program hibrid, se defecta exact (a naibii coincidență!) atunci cînd coaliția de guvernare nu avea cvorum de ședință. Anunțarea programului de lucru, demisiile sau reîntoarcerile deputaților din grupurile parlamentare, alocuțiunile cu ocazia zilelor provinciilor istorice sau ale minorităților naționale completau preambulul ședinței. Urmau apoi propunerile perene de completare a ordinii de zi cu proiectele de lege băgate la sertar de către Putere, fiecare partid cu marotele sale. Unii cu legi suveraniste, vaccinuri experimentale, negarea încăzirii globale, dungi pe cer care ne otrăvesc, alții cu taxe zero pe salariul minim, muniție comunicațională pentru declarații de presă ce nu ajungeau niciodata în mass-media. Modul de discutare a legilor propuse pe ordinea de zi și aprobate de Biroul Permanent cuprinde și citirea raportului final al comisiilor, care și asta durează minim un minut, citit pe repede înainte. Cînd, în sfîrșit, se ajungea la ordinea de zi propriu-zisă apăreau cronofagii.
Vă amintiți de colegii de clasă sau de facultate care exact atunci cînd se suna de pauză găseau momentul să pună profesorului o întrebare vagă și stupidă? Ei bine, aceștia, ajunși acum parlamentari, indiferent de subiectul dezbaterii, cîrmeau discuția către obsesiile lor precum elevul cu castravetele din schița lui Caragiale. Dezbaterea, care era oricum limitată la două minute per grup parlamentar, timp stabilit printr-un alt vot, era acaparată, indiferent de subiect, de medici ortopezi ce au profesat în străinătate ca asistenți medicali, dar au devenit specialiști în vaccinuri, de învățători de țară sau programatori ce se luptau pentru redeschiderea minelor de cărbune sau de generali ce cunoșteau secretele illuminatilor din Vatican. Colac peste pupăză, dacă menționau corupția și incompetența guvernanților aceștia nu se lăsau mai prejos și mai ardeau încă două minute pentru a-și lua vuvuzeaua și trîmbița spunîndu-ne că o ducem minunat, dar numai greaua moștenire face să nu fim racheta Europei. Și uite-așa trece ședința, timpul trece, diurna merge, cei care bat cîmpii mai bifează cîteva minute la tribună, mașinăria de vot funcționeză și țara prosperă.
Cred că stimabilii reprezentanți ai Puterii puși în fața acestei realități dezbrăcate de ipocrizie vor spune că mai există și plenuri comune, comisii, declarații politice… muncă, nu glumă! Sanchi! Declarațiile politice se țin în fața sălii goale, comisiile durează de obicei între 3 și 30 de minute, iar în plenurile comune se votează fizic sinecuri – ANCOM, ANRE, ASF și alte gogorițe. Degeaba dăm legi prin care imputăm absențele dacă munca parlamentară e redusă la un număr ridicol de ore! Vorba ceea, ca să pui absențe cuiva întîi trebuie să îi ceri să fie prezent cu trupul, nu cu tableta!
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
