La ”prăznuirea Sfîntului Ioan cel Nou, ocrotitorul Cetății Sucevei, al Bucovinei și al întregii Moldove”, aflăm de la Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților că a fost instituită o nouă distincție eparhială – ”<Medalia Omagială și Comemorativă a Bucovinei>, la inițiativa întâistătătorului Arhiepiscopiei, în contextul anului 2025, așezat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române sub genericul Centenarului Patriarhiei Române, respectiv sub imperativul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea”. În materialul de presă publicat pe pagina oficială a Arhiepiscopiei se mai arată că ”această distincție de vrednicie, alături de icoana Soborul Sfinților Români, reprezentativă pentru anul jubiliar care marchează împlinirea a o sută de ani de existență a Patriarhiei Române, a fost oferită de către Părintele Arhiepiscop domnului Adrian Andronachi, prefectul Județului Suceava”.
Din cîte știm noi, și știm foarte bine, pe prefectul de Suceava îl cheamă Traian, prin venele căruia curge sînge de rădăuțean, dar și de roman: ”Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume/ Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,/ Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume/ Triumfător în lupte, un nume de Traian!”. Probabil că gîndul autorul textului o fi fost la un alt împărat roman, însă unul care a domnit între anii 117 și 138 și care a fost considerat unul dintre „cei cinci împărați buni ai Imperiului Roman”, printre care s-a numărat și Traian. Este vorba despre fiul adoptiv al lui Traian, Publius Aelius Traianus Hadrianu, cunoscut ca Hadrian. Deci, dacă Arhiepiscopia a vrut să-l reboteze pe prefectul de Suceava trebuia să o fi făcut cum trebuie.
Publius Caesar
