Tiberiu Avram, redactorul șef al ”Monitorului de Suceava”, a fost pentru prima dată pe Muntele Athos.
”Noi am fost un grup de cinci persoane și am mers cu un microbuz 8 plus 1, am mers pînă în Salonic. Am mers direct Suceava – Salonic și am făcut 14 ore. Bine, au fost trei persoane care au condus, fiind obositor. La întoarcere am oprit, am dormit în Sofia. Am ajuns în Salonic, acolo am vizitat Biserica Sfîntul Dimitrie, Sfînta Teodora, Agia Sofia, Biserica Grigore Palama. După care am mers la Ouranoupoli, e un port la mare, de unde se iau vapoarele spre Muntele Athos. (Ați plătit undeva intrare?) Nu, doar la Biserica Rotunda, pe care nu am menționat-o, se plătește intrare. În rest sînt biserici, practic, în care intri ca orice credincios. Sînt foarte impresionante. Și am ajuns la Ouranoupoli, am înnoptat acolo și a doua zi dimineața am luat bacul.
Este cam o oră de mers cu vaporașul sau cu bacul, dar totul e pe rezervări, pentru că locurile sînt limitate. Ca să intri în Muntele Athos îți trebuie, în primul rînd, să ai un fel de invitație. Un pașaport, o hîrtie, diamantir se numește. Tocmai pentru că autoritățile din Athos vor să mențină sub control numărul de turiști, de pelerini care vin în fiecare zi. Am înțeles că maxim 600 pot intra zilnic pe Athos. Ideea e că dacă intră două, trei, patru mii de pelerini într-o zi îți dai seama că strică liniștea Muntelui. Și cînd pleci, cînd te urci în vapor, îți verifică actele, pentru că, practic, Athos e un fel de republică semi-independentă, să spunem așa. Există un guvernator al Greciei care este prezent în Athos, dar Athos-ul are un statut, să spunem, independent. Vaporașul oprește la prima mănăstire și apoi la următoarele, care sînt pe malul mări. Toate mănăstirile, chiar dacă sînt în interiorul muntelui, au port la mare. Noi am coborît chiar la prima mănăstire, la Dochiaru. Am coborît, am vizitat-o, după ce am mers pe jos pînă la următoarea mănăstire, Xenofont. Și după aia, următoarea mănăstire pe care am vizitat-o a fost Mănăstirea Sfîntul Pantelimon sau Rusikon, mănăstire rusească.
(Ai ghid acolo?) De obicei, cei mai mulți merg cu un preot. Tu, personal, dacă vrei să mergi poți să contactezi o mănăstire care să-ți trimită acea chemare. Diamantirul îl ridică din port, de la Ouranoupoli, acolo este un ghișeu special. N-ai voie mai mult de patru zile să stai. Dacă vrei să stai mai mult de patru zile trebuie să ai un motiv întemeiat, chiar nu știu, vrei să scrii o carte, vrei să faci un reportaj mai amplu, iar pentru asta trebuie aprobarea autorităților. În Suceava sînt foarte mulți preoți care organizează excursii pe Athos.
(Cum te deplasezi acolo? Există autobuz, taxi?) Cînd mergi cu un preot se aranjează cu transportul de la mănăstirea respectivă. Noi am vorbit cu un călugăr care e din județul Suceava. El ne-a așteptat, el s-a ocupat de toate actele astea, el ne-a și luat diamantirul și după aceea am mers pe munte cu mașina condusă de un alt călugăr, un călugăr din județul Tulcea care e de 32 de ani pe muntele Athos, părintele Arsenie. El ne-a dus cu mașina de la o mănăstire la alta. Nu puteam vizita în două zile cît am vizitat noi: 11 mănăstiri și 12 schituri. Nu există transport public și drumurile sînt destul de grele și îți dau un exemplu: chiar dacă lungimea insulei e de 60 de kilometri, noi, într-o noapte, am vrut să mergem la o slujbă la o biserică, la o biserică românească, și am mers la Schitul Prodromul, care, cînd auzi că e schit ai impresia că e ceva micuț, însă e imens. Este doar schit pentru că pe Athos nu pot exista – sînt legi date de-a lungul anilor – decît 20 de mănăstiri. În cadrul mănăstirilor funcționează și schiturile. Prodromul e schit românesc care funcționează în cadrul Mănăstirii Sfînta Lavră. Și am plecat, noi am stat în Kareia, care e capitala muntelui Athos, capitala administrativă. Acolo, fiecare mănăstire, fiecare din cele 20 își trimite un reprezentant, care un an de zile stă în acel comitet, în capitală, și se iau decizii legate de problemele care apar pe munte. Noi am stat în Kareia și ca să mergem la Prodromul am făcut o oră jumătate noaptea cu mașina. Ideea e că trebuie să ai pe cineva să te ducă și cu mașina, pentru că altfel nu te descurci. Cu noi, din Ouranoupoli, plecase un grup de tineri cu rucsacurile în spate, care se vedea că aveau o anumită condiție fizică. Urmau să meargă de la mănăstire la mănăstire timp de 10 zile. Foarte frumos.
(În afară de mănăstiri ce mai există acolo? Sînt magazine de suveniruri?) Bun, în fiecare mănăstire găsește suveniruri. Icoane specifice mănăstirii, pentru că fiecare mănăstire are multe icoane făcătoare de minuni care au poveștile lor, cu întîmplările lor. (Găsești informații pe undeva?) Nu prea găsești informații, dar noi fiind cu părintele Arsenie el ne-a spus tot. Trebuie cel mai bine să mergi cu un preot care știe. Părintele Arsenie îi știa pe toți, la fiecare mănăstire pe unde mergeam îi știa pe călugări, adică nu exista să intri undeva și să nu cunoască pe vreunul din cei de acolo. În Kareia sînt și magazine, și cu mîncare, poți să îți iei tot felul de lucruri. Este acolo și poliție. Este subordonată administrației monahale de pe Athos. Adică ei dacă prind pe cineva fără acte, fără ceva, îl ia și conducerea Athos-ului hotărăște ce se întîmplă mai departe.
