Într-o intervenție telefonică la Radio Top, profesorul universitar doctor Florin Pintescu, decanul Facultății de Istorie din cadrul Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava, a vorbit despre noua solicitare a Poloniei făcută prin vocea președintelui Andrezj Duda, pentru ca Germania să plătească despăgubiri de război, undeva la peste 1.300 de miliarde de euro. Pe 1 septembrie 2024 s-au împlinit 85 de ani de la atacarea Poloniei de către nemți. Domnul Pintescu a fost întrebat cum crede că se va termina disputa Polonia-Germania. Apoi, domnul Pintescu a comentat, la cald, victoria Extremei Drepte la alegerile regionale din Germania. Totodată, istoricul a vorbit despre o concluzie a lui Brendan Simms, profesor de Istorie a Relațiilor Internaționale la University of Cambridge, în cartea sa ”Hitler. Doar lumea era de ajuns”, în care spune că ”principala preocupare a lui Hitler nu a fost, aşa cum se crede, ameninţarea bolşevismului, ci cea a capitalismului internaţional şi a Anglo-Americii”.
”Din două una: ori la un moment dat, în fața provocărilor lumii contemporane, se va ajunge la un fel de silenzio stampa și Polonia va renunța, ori în continuare va solicita aceste sume. Cu cinci-șase ani în urmă și România era pe punctul de a cere niște sume Germaniei drept despăgubire în urma celui de-al Doilea Război Mondial, însă cred eu că aceste acțiuni diplomatice, ca să le zicem așa, ascund în spate un substrat economic. <Germanilor, ca să nu vă cerem noi mai mult, că vă putem presa pe tema asta, ne înțelegem pe alt sector al economiei, departe de ochii publicului>.
La alegerile regionale, Extrema Dreaptă a cîștigat. Acest lucru a provocat frisoane în lumea politică tradițională a Germaniei. Și, vedeți, este un fel de val în care Dreapta și Extrema Dreaptă din Vestul Europei încep să cîștige notorietate politică. De aici, după părerea mea, nu poate ieși nimic bun. Tendința se menține în continuare. Păi, să ne amintim că tot am pomenit de cel de-al Doilea Război Mondial. Extrema Dreaptă creștea de la Vestul înspre Centrul și Estul Europei și ați văzut ce a ieșit în cele din urmă.
Da, el (Hitler – n.r.) era obsedat de creșterea puterii anglo-saxone. I-au analizat istoricii background-ul cultural, i-au analizat biblioteca. El citea haotic, de la lucrări de artă pînă la lucrări de istorie militară, dar citea și multă geopolitică, citea și multă filosofie, și, într-adevăr, a fost preocupat și de pericolul bolșevic, dar și de pericolul în concepția lui anglo-saxon. Nu este de mirare, pentru că a fost multă vreme apropiat de generalul Karl Haushofer, geopoliticianul fanion al Germaniei naziste, care la rîndul său era preocupat de pericolul anglo-saxon, de așa-zisa teorie Anaconda, și de aceea generalul Karl Haushofer preconiza, atenție, o alianță cu Rusia Sovietică împotriva Anglo-Saxonilor. Soția sa a fost evreică și … ca într-o dramă wagneriană s-au sinucis amîndoi în 1946, după ce un fiu al său, Albrecht Haushofer, participase la complotul împotriva lui Hitler, a contelui Claus von Stauffenberg, cel fără o mînă și fără un ochi, și a fost spînzurat de Gestapo”.
