În mod inexplicabil pentru mine, precum și pentru o sumedenie de oameni pe care îi cunosc suficient de bine pentru a nu mă îndoi de inteligența și de bunul lor simț, de mult prea multă vreme ne sînt oferite mai frecvent decît s-ar cuveni, pe postul tv specializat, Digi Sport, mostre din presupusa competență, viziune și iar competență ale unuia Mihai Stoichiță, de fapt un lingău și un lătrău numai bun să pară inteligent muților și frustraților din miezul fenomenului fotbalistic. De fapt, asta este singura calitate, care de fapt îl face unic în peisaj: vorbește! Nu mă îndoiesc că și dumneavoastră l-ați văzut și l-ați auzit de nenumărate ori. Ați putea să vă amintiți un moment, o situație, o apariție în care dl. Stoichiță să fi spus ceva cu adevărat important? Ceva memorabil, de bine sau de rău, despre ceva (un meci, o competiție, o măsură disciplinară, orice) sau cineva? Vă rog să nu luați în calcul nenumăratele limbi pe care dl. Stoichiță le-a tras fără oprire închipuitului de Burleanu, cel care l-a proțăpit în funcția de frecangiu de mentă, pardon, de director tehnic la FRF. Postură din care, de exemplu, înaintea catastrofei cu Belarus, de pe marginea terenului din Budapesta, în preziua nenorocirii, iată ce trăncănea: „Sigur cîștigăm. I-am urmărit pe băieți. De mult n-am văzut așa de multe execuții frumoase la antrenamente!”. După nenorocire a dispărut ca măgaru-n ceață.
Eu m-am plictisit de cîte ori am zis că ăsta-i un escroc. Unul din oamenii despre care am scris la începutul articolului m-a sunat și mi-a spus: „Dodo, nu-l mai fă escroc, că nu-i. Ăsta-i doar un profitor ordinar și atît”. Am analizat. Așa e, drept pentru care îi cer scuze profitorului ordinar Stoichiță pentru că l-am crezut escroc.
