Imaginile omniprezente ale sexualității demonstrează că sexul poate vinde orice, de la alimente și cosmetice și pînă la curățarea vaselor de toaletă. Poate chiar convinge studenții să urmeze cursuri de cultură și civilizație.
Pentru Robert Muchembled, sexualitatea este „cheia civilizației (occidentale) moderne”. Dacă cineva ar porni orice televizor din Occident, cu siguranță i-ar întări afirmația. Cuprinzînd totul, de la căsătoria gay pînă la contracepție, pornografie, monogamie și dragoste, cartea lui Muchembled aruncă o privire de ansamblu transatlantică a evoluției răspunsurilor culturale la sexualitate și plăcere. El discută ocazional exemple din peisajul european mai larg. „Mutații ale codului dragostei”, „egalitate erotică şi orgasm simultan”, „dreptul la juisare”, „fluxuri şi refluxuri carnale”, „plăceri proletare”, sînt doar cîteva titluri din amplul studiu al acestui istoric.
Poate fi explicat orgasmul în termeni istorici? O istorie a orgasmului nu poate fi decît una a trupului ascuns, a dorințelor interzise, a cărnii constrînse de tabuuri și moralitate.
„Orgasmul și Occidentul: o istorie a plăcerii din secolul al XVI-lea pînă în prezent”, cartea lui Robert Muchembled relevă surse fascinante care sugerează că trebuie să privim cu un ochi proaspăt trecutul pentru a realiza că sublimarea impulsului erotic a fost mult mai mult decît simplul ascetism religios. A fost forța motrice ascunsă a Occidentului pînă în anii 1960.
Autorul este profesor la Universitatea Paris-Nord, a scris și a editat numeroase lucrări și articole traduse în 15 limbi. Este membru al Institute for Advanced Studies de la Princeton, unde coordonează un program internațional de studiu asupra schimburilor culturale în Europa secolelor XV–XVIII.
În acest volum, Robert Muchembled abordează istoria plăcerii carnale de la mijlocul secolului al XVI-lea pînă în zilele noastre. Se concentrează pe Anglia și Franța în primele 200 de pagini ale cărții, unde acoperă primele două „cicluri” ale relației dintre represiune și pornirile carnale, ultimele 50 de pagini trecînd la „Era plăcerii” și, în esență, la Marea Britanie.
Muchembled afirmă cu tărie că sexualitatea este cheia civilizației moderne, iar descoperirea misterelor „unuia dintre cele mai bine păstrate secrete de la apariția creștinismului” va contribui în mare măsură la explicarea „inerției lente și haotice a individualității moderne”.
Pentru autor, represiunea sexuală este motorul invizibil declanșator al ascensiunii Occidentului în schimbările spectaculoase din anii 1960 (cu represiunile de rigoare). Prin urmare, atenția lui Muchembled pentru o mare parte a studiului său este îndreptată cu hotărîre și către istoria acelei represiuni.
În fiecare dintre cele trei cicluri pe care le propune, cercetătorul explorează disonanța dintre discursurile dominante ale puterii și cunoașterii și practicile sexuale ale bărbaților și femeilor occidentale.
Primele două cicluri, 1500 – 1700 și 1700 -1960, prezintă o imagine tristă a represiunii dominate de bărbați pe partea discursivă și o explorare a literaturii erotice (în mare parte pornografică) și a practicilor sexuale libertine, pe de altă parte. Din 1550 pînă în 1700, „neîncrederea profundă a creștinismului față de trup și de vulcanul patimilor pe care acesta îl conține” a unit plăcerea trupească și păcatul. Ideologiile și instituțiile dominante ale Iluminismului secularizat și ale epocii victoriene nu au fost mai puțin represive, deși ele îmbrățișau idealul moderației. Discursul medical a preluat conducerea, afirmînd că activitatea sexuală nemoderată (în special masturbarea) este dăunătoare sănătății și poate duce chiar la moarte.
Această lucrare este deosebit de valoroasă în cursurile care examinează istoria sexualității, dar ar putea oferi și un contrapunct la un manual general dintr-un curs de civilizație occidentală, deoarece cartea este accesibilă, interesantă și potențial dezbinătoare. Într-un curs de istorie americană sau europeană, volumul poate fi folosit ca exemplu de istorie care utilizează impactul unei probleme asupra multor aspecte ale civilizației umane și ale instituțiilor culturale. Examinînd legile, codurile morale, teoriile științifice, studiile psihologice și religia, autorul oferă o imagine de ansamblu dinamică asupra sexualității, a structurilor și problemelor care o influențează.
Explorarea studiilor psihologice constituie o mare parte din munca sa. El include studii ale lui Michel Foucault, Sigmund Freud, Norbert Elias, Desmond Morris, Alfred Kinsey și Richard von Krafft-Ebing. Autorul oferă, de asemenea, teorii despre încercările instituțiilor religioase de a controla sexualitatea. În explorarea transatlantică a sexualității lui Muchembled, el opune puritanismul american hedonismului epicurian francez și susține că „puritanismul continuă să influențeze răspunsurile americane la sexualitate”. Pornografia este esențială în dizertația lui despre răspunsurile culturale la sexualitate. Pentru autor, un răspuns cultural la pornografie dezvăluie obiceiurile culturale și modul în care o cultură reacționează la sexualitatea individuală. În plus, el evidențiază aspectele de consum ale sexualității prin expozeul despre comercialismul pornografiei de masă și al jucăriilor sexuale. Creșterea consumerismului legat de sexualitate a dus la o mai mare libertate sexuală și la creșterea „sexualității plastice” în Occident.
Acolo unde studiul șchioapătă puțin este în expunerile despre problemele de gen. El se referă la femei ca fiind „fiice ale Evei” pe tot parcursul lucrării. Muchembled discută despre femei în cadrul dihotomiei soție sau curvă, rolul de soție fiind ocupat de o „femeie pură” care este „frigidă”. În plus, el susține că femeile au preluat controlul asupra contractului sexual de la apariția controlului nașterii: „Aceste inovații [pilula și avortul] anunță sfîrșitul controlului masculin în sfera sexuală”. El nu face trimiteri la feminism sau la mișcările femeilor și nici nu examinează vreunul dintre răspunsurile feministe franceze la sexualitate, cum ar fi scrierile lui Simone de Beauvoir, Luce Irigaray sau Monica Wittig.
Cînd este asociat cu alte texte, „Orgasmul și Occidentul..” lui Muchembled poate oferi o abordare pe mai multe straturi pentru înțelegerea evoluției diferențelor culturale și a transformărilor din ultimele patru secole din Occident, permițînd în același timp cititorului să contemple la modul în care instituțiile influențează normele culturale și viceversa.
Cedez autorului dreptul la concluzii. „Niciodată omul occidental n-a fost atît de puternic orientat și determinat de grupul său ca la începutul secolului al XXI-lea. Pe cînd, în aparență, individualismul triumfă, legile pieței economice și tirania orgasmului îl condamnă să devină un atlet al reușitei personale, obligat permanent să le dovedească celorlalți că poate face mai bine”.
Geo Alupoae, critic de teatru
