„Din punct de vedere istoric, moaștele Sfîntului Ioan cel Nou sînt importante pentru că la debutul său, în Moldova, au fost diferențe între ortodoxie și catolicism. Vorbesc de începuturi. Prima Mitropolie, Mirăuțiul vechi, a fost ctitorită de Petru I Mușat, însă imediat după el Roman I a fost excomunicat de Patriarhul Constantinopolului. De ce? Pentru că moldovenii au refuzat doi mitropoliți puși de Constantinopol. Cutuma era următoarea: Constantinopolul punea mitropolit și ăla nu venea niciodată în Moldova, primea numai banii la Constantinopol. Bani din care se întreținea mitropolitul cu suita sa și se plăteau diverse dări la Patriarhia Constantinopolului. Înființarea Mitropoliei Moldovei este atribuită, plus/minus, intervalului 1381-1386, nu se știe cu certitudine. În timpul lui Petru I Mușat sînt trimiși doi preoți hirotoniți ca episcopi la Halici. Petru I Mușat vrea ca unul din cei doi să fie numit mitropolit al Moldovei. Petru I Mușat moare și urmașul său, Roman I, este excomunicat. Patriarhul îl excomunică pe domn, pe boier și țara. Rămîn excomunicați pînă în vremea lui Ștefan I.
Ștefan I îi urmează la domnie lui Roman. Asta nu înseamnă că este iertat, nu se retrage neapărat afurisenia, dar este temperat conflictul, iar Alexandru cel Bun are marele merit că rezolvă în totalitate conflictul. Între timp, Meletie moare și Iosif I Mușat devine primul mitropolit pămîntean al Moldovei. Alexandru cel Bun se ocupă de prima statalitate moldovenească în adevăratul sens al cuvîntului. Pe lîngă construcții de piatră aduce moaștele Sfîntului Ioan cel Nou din Cetatea Albă. Aici sînt discuții printre istorici privind localizarea. Unii spun că este vorba de actuala Cetate Albă, alții că nu, pentru că în hagiografie apar tătarii nogai care ocupaseră Crimeea. Și-atunci ar fi vorba de o Cetate Albă din Crimeea. Eu cred că-i vorba de Crimeea, fiindcă nu văd rațiunea pentru care ar fi fost în Cetatea Albă de-aici. Ideea este că hagiografic vorbind lucrurile stau în linii generale. Sfîntul Ioan era un neguțător de succes, un creștin ortodox desăvîrșit, ajunge în Cetatea Albă și stîrnește pizmă. I s-a zis hanului că neguțătorul Ioan vrea să treacă la credințele strămoșești. I-a zis un creștin apusean. Hagiografia, din punctul meu de vedere, este scrisă mai tîrziu, cînd Biserica Apuseană era inamic pentru Biserica Ortodoxă. Probabil mai tîrziu de 1500. Hanul e foarte fericit, îl invită pe Sfîntul Ioan. Sfîntul Ioan evident că declină oferta și-i spune că rămîne creștin. Și-atunci îl trimite mai întîi la munci, rezistă, se roagă, și-l torturează. Mai exact, îl leagă de un cal și îl tîrăște pe caldarîmul cetății. Sigur, durerile sînt groaznice. Și-apoi, un tătar îi taie capul, iar tătarul dă ordin ca trupul să nu fie înmormîntat de creștini.
Cert este că Dumnezeu trimite trei îngeri să-l miruiască și să-i spele trupul. Un arcaș tătar confundă îngerii cu creștinii și încearcă să tragă cu un arc. Însă, i se lipesc mîinile de arc și de săgeată. Pînă nu mărturisește că a avut de gînd să-i ucidă pe cei trei nu i se desprind mîinile de pe arc. Și-atunci, heghemonul tătar intră în panică și-i lasă pe creștini să-l înmormînteze. Aceștia îl înmormîntează în cimitirul bisericii și, același occidental, văzînd diverse minuni în jurul mormîntului, se hotărăște să fure trupul și să-l ducă în cetatea sa de baștină.
Sfîntul Ioan provenea din Trapezunt, de lîngă Marea Neagră. Sînt mai multe păreri legate de perioada cînd s-a născut. Undeva între 1300 și 1330 s-a întîmplat tot ceea ce am povestit. Sfîntul Ioan apare în visul preotului bisericii cimitirului și-atunci îl iau, îl aduc într-o biserică mare din oraș și îl ascund în altar. Stă acolo 70 de ani și după aceea e adus la Suceava. În fresca de la Voroneț, de la Sucevița, de la Dobrovăț, apar scenele cu martiriul și aducerea moaștelor Sfîntului Ioan cel Nou. Pentru noi este interesant din două puncte de vedere: pe de o parte, cum arată procesiunea în sine, cu tot cu haine, ș.a.m.d., iar pe de altă parte, sînt cîteva reprezentări fantastice ale Cetății de Scaun. Alexandru cel Bun mereu apare în poarta Cetății de Scaun, evident, o cetate fantastică, nu cea reală, dar care are anumite elemente. Procesiunea cu moaștele vine cu Mitropolitul Iosif I și este întîmpinată de domn. Astfel, moaștele sînt aduse în Mitropolia Moldovei. Din punct de vedere istoric, odată cu aducerea moaștelor Sfîntului Ioan cel Nou în Moldova, mitropoliții încep să fie pămînteni. Au mai fost și mitropoliți greci, dar mai tîrziu. Inclusiv în perioada lui Ștefan cel Mare, mitropoliții sînt moldoveni, Mitropolia căpătînd o valoare reală”. Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei.
