Într-un colț înfrunzit al cimitirului Bisericii Sfînta Treime din Stratford-upon-Avon există doi copăcei rowan care tocmai înfloresc. Au fost plantați acum un an în memoria gemenilor Judith și Hamnet Shakespeare, născuți în 1585, copiii lui William Shakespeare și Anne Hathaway, care sînt îngropați în interiorul bisericii. Lîngă copăcei se află cîte o mică placă, pe care sînt gravate numele lor, datele și un citat din piesele tatălui lor.
Pentru Judith, care a trăit 77 de ani, este preluat un citat de la finalul piesei „A douăsprezecea noapte” (cînd gemenii Sebastian și Viola se reunesc): „Un măr despicat în două nu este mai geamăn decît aceste două creaturi”.
Pentru Hamnet, care a murit la numai 11 ani, citatul gravat este cîntecul trist al Ofeliei din „Hamlet” (actul IV): „A murit acum în zori, Nu mai stă la vatră; Zace pe-un morman de flori, La picioare avînd o piatră!”.
Turiștii caută acum acești puieți gemeni și asta se datorează lui Maggie O`Farrell și romanului ei best-seller „Hamnet”, care spune povestea fictivă a morții singurului fiu al lui Shakespeare cauzată de ciuma din 1596. O`Farrell, cu ajutorul directorului Festivalului Literar de la Stratford, Annie Ashworth, a fost cea care a cerut permisiunea diecezei de Coventry pentru a planta copacii.
În 2017, cînd a vizitat Stratford pentru a-și începe cercetarea pentru roman, ea a descoperit că nu exista un loc de odihnă cunoscut pentru Judith și Hamnet. „M-am plimbat în jurul cimitirului și nu l-am putut găsi. William și Anne sînt îngropați în fața corului Sfintei Treimi. În cele din urmă, am întrebat pe cineva: <Unde este mormântul lui Hamnet?>. <Oh, dar nu există unul. Ar putea fi pe aici pe undeva, dar nu știm unde>. Părea atît de trist și atît de emblematic pentru modul în care istoria l-a tratat”.
Romanul lui O`Farrell, care a cîștigat „Premiul Femeilor pentru ficțiune” în 2020, îl plasează pe fiul lui Shakespeare în centrul atenției, deși el, de obicei, nu este decît o notă de subsol în biografia genialului scriitor. Este în sine un act emoționant de investigare și rememorare, ceea ce a condus chiar la stabilirea unui memorial în orașul natal al lui Hamnet.
Acum, „Hamnet” urmează să trăiască din nou, de data aceasta pe scena Teatrului Swan din Stratford, într-o adaptare scenică a romanului. Autoarea, O`Farrell, este copleșită de noua viață a creației ei. „Unul dintre motivele pentru care am scris cartea este că am simțit întotdeauna că Hamnet, băiatul, nu era suficient de cunoscut. A fost trecut cu vederea, nici măcar nu avea o piatră funerară. Ideea că acum va fi pe scenă, în acest oraș în care s-a născut, a trăit și a murit, mi se pare incredibil de emoționantă”.
Spectacolul este o coproducție între Royal Shakespeare Company (RSC) și Neal Street Productions în regia faimoasei directoare artistice adjuncte a RSC, Erica Whyman. În toamnă va fi un turneu în West End, iar în lucru se află și o adaptare cinematografică cu Hera Pictures. Lolita Chakrabarti, care pînă acum a adaptat filmul „Life of Pi” pentru scenă, a scris scenariul spectacolului, care va redeschide Teatrul Swan, complet renovat.
„Cartea lui Maggie ne permite să vedem oamenii din spatele mitului lui Shakespeare. Mi-a plăcut foarte mult natura personală a acesteia, cît de cotidian, universal și viu este”, spune Chakrabarti, care a petrecut zile întregi rătăcind prin Stratford înainte de a pune pixul pe hârtie.
„Hamnet” a fost inițial lansat în prima săptămînă a primului blocaj pandemic din martie 2020, pe măsură ce librăriile se închideau, iar autoarea credea că se va scufunda în uitare. Acum, cînd Royal Shakespeare Company a sunat-o, a sărit de pe scaun de bucurie. Pe scenă, Shakespeare va fi interpretat de Tom Varey, Hathaway de Madeleine Mantock și Hamnet de Ajani Cabey.
Pentru O`Farrell surpriza este că nimeni nu spusese povestea înaintea ei. „Am citit biografii ale lui Shakespeare și am descoperit că Hamnet a primit două mențiuni în trei surse, că s-a născut și că a murit. Am citit cărturari foarte respectabili scriind: <Este imposibil să știi dacă Shakespeare s-a întristat, sau nu, cînd a murit fiul său>. Cum ai putea să nu te întristezi? Copilul acela avea 11 ani. Desigur, mortalitatea infantilă era mare; unul din cinci copii nu a supraviețuit copilăriei în acea epocă. Dar ideea că, oarecum, îl face mai puțin dureros este ridicolă. Pur și simplu refuz să cred că oriunde în lume, în orice moment, este ceva mai puțin catastrofal decît să pierzi un copil”.
Interesant este faptul că, pe vremea lui Shakespeare, numele Hamnet și Hamlet erau complet interschimbabile. Piesa „Hamlet” a fost scrisă la patru sau cinci ani după moartea lui Hamnet. „Desigur că este semnificativ. Era atît de important încît tatăl său a scris cea mai bună piesă a lui ca urmare a morții băiatului. Îi datorăm atît de mult. Nu l-am avea pe Hamlet fără el. Și nu am avea a douăsprezecea noapte”, spune O`Farrell.
Maggie O`Farrell a studiat engleza la Cambridge și a scris primul ei roman „After You`d Gone” în 2001. Au urmat încă patru romane, dar subiectul Hamnet a continuat să o bîntuie. „Mi-am dorit foarte mult să scriu această poveste”, își amintește ea. „Cred că am scris trei cărți în loc să scriu Hamnet. A existat și un sentiment de vertij: m-am gîndit, cine scrie o carte despre Shakespeare? Ce lucru ridicol de făcut. Dar nu aveam liniște”.
O parte a problemei a fost familia ei. Are trei copii cu scriitorul William Sutcliffe – un fiu și două fiice, precum Shakespeare – și unul dintre lucrurile care au oprit-o a fost gîndul că fiul ei, care nu împlinise încă 12 ani, să nu sfîrșească precum Hamnet. Așa că a așteptat pînă băiatul ei a ajuns adolescent, iar în cele din urmă și-a publicat memoriile cu titlul: „I Am, I Am, I Am”.
În 2017 a plecat la Stratford într-o călătorie de cercetare. „Îmi amintesc că mi-am spus: fie scrii această carte, fie uiți de ea. Nu poți continua să te învîrți în jurul ei, să te gîndești la asta, să cumperi încă și mai multe biografii ale lui Shakespeare”.
Odată lucrul început s-a adîncit în cercetare. După ce s-a așezat în sfîrșit să scrie „Hamnet” următoarea provocare pentru O`Farrell a fost să-i scrie decesul. „Știam că va trebui să mă pun în locul unei femei care stă lîngă patul fiului ei și îl privește cum moare. Și știam că mă voi gîndi la propriul meu fiu. Hamnet seamănă foarte mult cu fiul meu. Nu a fost ceva intenționat. Cînd a citit cartea, fiul meu m-a întrebat: <Eu sînt, nu-i așa?> I-am răspuns: <E doar o versiune a ta, tu ești încă în viață, slavă Domnului>”.
În 2021, O`Farrell a avut Covid și a suferit timp de patru sau cinci luni. În acel moment se pregătea să încheie romanul „The Marriage Portrait”. „Nu puteam ține un pix și mergeam cu bastoane”, își amintește ea. Acum este complet recuperată, dar menționează că „au fost zile în care m-am gîndit: Iisuse, asta e acum? Voi mai ține vreodată un stilou?A fost destul de înspăimântător”.
Ultimul capitol din jurnalul ei publicat sub titlul „I Am”, în 2017, este dedicat fiicei ei mai mari, care s-a născut cu o tulburare imunologică și suferă de la 12 pînă la 15 reacții alergice extreme pe an, dintre care una sau două se termină cu internare în spital. O`Farrell are permanent telefonul lîngă ea, să fie pe fază în cazul în care primește un apel. Cel mai mic contact ar putea declanșa un atac fetei: polenizarea nucilor, așezarea lîngă cineva la școală care a mîncat muesli la micul dejun, atingerea mîinii cuiva care a mîncat ou. „Este doar ceva cu care trebuie să învățăm să trăim”, spune senin această mamă puternică. În jurnalul publicat, ea scrie despre sentimentul „de a iubi pe cineva care ți-ar putea fi smuls în orice moment”. În „Hamnet”, în timp ce Agnes își alăptează fiul pe moarte, mesajul este subliniat. „Ceea ce este dat, poate fi oricînd luat. Cruzimea și devastarea te așteaptă oriunde, în orice loc, chiar și în cufere sau în spatele ușilor. Pot sări peste tine în orice moment, ca un hoț. Trucul este să nu lași niciodată garda jos. Să nu crezi niciodată că ești în siguranță. Nu uita nici o clipă că cei dați pot fi luați, smulși de lîngă tine, într-o clipă, luați departe de tine asemeni pufului unui ciulin scuturat de adierea vântului”.
„Hamnet” se încheie cu Agnes călătorind la Londra pentru a vedea noua piesă a soțului ei, o „tragedie” care, spre neîncrederea și furia ei inițială, poartă numele fiului lor mort. Pînă la sfîrșit, ea ajunge să înțeleagă că este un act de pioasă amintire, că arta îi poate face pe morți să trăiască din nou; la fel cum, mulțumită lui O`Farrell, băiatul care visează cu ochii deschiși, cu părul ca aurul, trăiește mai departe. „Am vrut să spun oamenilor că acest copil a fost iubit, acest copil a fost întristat. Vreau ca oamenii să-i știe numele”, subliniază ea.
„Hamnet” se va juca la Swan Theatre, Stratford-upon-Avon, de la 1 aprilie pînă la 17 iunie; apoi la Teatrul Garrick din Londra, între 30 septembrie 2023 și 6 ianuarie 2024. (Foto: Maggie O`Farrell acasă, în Edinburgh; Trei copii cu cîine, de Sofonisba Anguisola. O pictură din secolul XVI considerată de unii ca reprezentîndu-i pe copiii lui Shakespeare)
Geo Alupoae, critic de teatru
