”Primele Jocuri Olimpice pe care le-am văzut la televizor au fost cele de la Tokyo, din 1964, cînd eram student. Aveam noi o aruncătoare de suliță Mihaela Peneș, care a luat medalie. Dar mai aflasem dintr-un documentar despre Olimpiada de la Roma, din 1960, de un campion la maraton, etiopianul Bikila Abebe. El alerga desculț. Tatăl meu era specialist în domeniu și aveam televizor din anii `60, aveam acasă un televizor rusesc Rubin 102. Se mai aduceau televizoare de la ruși pe vremea aia, pentru că Rusia, marea Uniune Sovietică, era un vîrf tehnologic și o piață de achiziții avantajoasă pentru noi. La produse occidentale bineînțeles că nu aveam acces. Singurul produs occidental pe care am pus mîna era un ziar comunist francez „L‘Humanité”. Eu, în 1963 am intrat la facultate și cînd eram student băieții făceau dangarezi. Dangarezii erau o copie a blugilor. Am prins începuturile grupului Beatles, am prins moda minijupului, moda twistului, moda pantalonilor evazați. Apăruse muzica asta care acum este „superclasică”, apăruseră marile formații care ne-au marcat tinerețea. Unele au rămas la modă și-n ziua de astăzi. Au rezistat probei timpului și dacă au rezistat probei timpului e clar că a fost o inspirație divină acolo, ca la marii compozitori ai muzicii clasice”. Mihai Pînzaru-PIM, în contextul în care vineri, 4 februarie, a început Olimpiada de Iarnă de la Beijing.
