Subsemnații (prea mulți ca să ne dăm numele, cu care de altfel am ocupa întregul spațiu al rubricii), președinții O.N.G.-urilor ălora la care faceți trimitere în articolul din numărul precedent al Jupânului, intitulat „Totuși, Serviciul de Ambulanță are altă treabă. Multă treabă”, ne declarăm pe de o parte încîntarea, iar pe de altă parte indignarea, în legătură cu cele semnalate. Ar fi mai întîi aia cu încîntarea. Da, sîntem bucuroși să aflăm că unii dintre noi v-am cîștigat încrederea și că ne considerați apți să preluăm o activitate de mare răspundere socială, cum este testarea anti-COVID, prin înlocuirea personalului de la Ambulanță care o efectuează actualmente. Vorba e: la cine sună doritorii de testare, că virgulă cînd sună acuma, o fac la 112. Se poate crea un serviciu telefonic alternativ, să zicem 221? Și dacă da, putem pune noi acolo centraliste de-ale noastre, sau rămîn tot maimuțele alea care te suspectează și te interoghează ca de viol cînd tu le suni ca să anunți un incendiu? Iar deplasarea la locul solicitării cum am face-o? Cu skateboard-uri vara? Cu patine iarna? Că motorină de pus în mașinile proprii nu ne prea convine. Poate ne dați măcar o ambulanță, că ne-om pricepe și noi cum să scoatem motorina din rezervor, cît să ne umplem și toate rezervoarele proprii… Că așa am auzit că se procedează! Ei, nu la noi, Doamne păzește! Ci pe la Slobozia, la Abrud și în Insula Tonga! Ne-om lămuri cu astea în timp.
Indignarea noastră e legată de limitarea atribuțiilor noastre. Cum adică doar testări!? Dar dacă solicitantele (cele mai tinere, care frecvent pățesc d-astea) au reacții de tipul leșin ori amețeală și e nevoie de vreo respirație gură la gură, noi, în loc să le salvăm neîntîrziat, tre’ să chemăm Salvarea? Musai să se schimbe reglementările, în sensul că gură la gură are voie numai cine face testarea.
Președinți de ONG-uri, care nu vor să dea rateuri
