”La școală mi-a plăcut Electricitatea, dar nu m-am dus la Facultatea de Fizică datorită electricității. M-am dus acolo pentru că în clasa a X-a, în 1976, eram olimpic la fizică și la chimie. Eu am făcut specializarea Fizică-Chimie. Și-atunci, cînd intra în clasă, profesoara de chimie mă întreba: <Iordache, unde mergi?>. <La Chimie, doamna profesoară>. Profesorul de fizică auzea. Venea în clasă și mă întreba de ce mă duc la Chimie, în loc de Fizică, cea mai logică știință. <Unde mergi?>. <La Fizică>. Așa s-a întîmplat pînă cînd am terminat liceul. Și-atunci, pentru a-i mulțumi pe amîndoi, m-am dus la Facultatea de Fizică-Chimie. Aveam respect pentru ambii profesori. Am făcut liceul la Tecuci. Culmea este că după ce am venit la Suceava am aflat că profesorul meu de fizică, se numea Nicolae Prelipceanu, era din Rădăuți. Nu știu cum de a ajuns de la Rădăuți la Tecuci. Cum am ajuns eu de la Tecuci la Suceava? Pe vremea aia erau repartiții guvernamentale. Soția mea termina Facultatea de Celuloză și Hîrtie și atunci a trebuit să mergem undeva unde avea ea loc de muncă. La Suceava, fiind CCH-ul, acum Ambro, am ales să mă sacrific eu și să venim aici. Nici o clipă nu avea să îmi pară rău că am ales Suceava. Nici o clipă. Din prima am mers ca profesor de fizică la școală. Am luat repartiție la Școala Generală nr. 2 din Iaslovăț. Mai întîi am fost detașat, și-apoi, prin concurs, am ajuns la Liceul Industrial nr.1 din Suceava, actualul Colegiu Tehnic <Alexandru Ioan Cuza>. Ulterior, prin transfer am ajuns la <Spiru Haret>”. Virginel Iordache, profesor de fizică la Colegiu Național de Informatică ”Spiru Haret”.
