Cred că încep să îmbătrînesc, fiindcă uneori mă apucă așa o lenevie… Chestia stă așa: după ce predau materialele pentru Jupânu`, arunc hîrtiile pe care mi-am notat atrocitățile de la televizor, apoi, în următoarele două – trei zile, sînt foarte atent la ce văd și ce aud. După ce am selectat cîteva chestii, mă apucă lenea aia despre care am scris mai sus și nu mai sînt atent la toate panaramele, și astfel cred că pierd destule bijuterii de limbă și stil. Oricum, ceea ce aleg e de calitate și cel mai adesea de mare anvergură spirituală. Cum ar fi cele trei bijuterii selectate pentru săptămîna asta… plus una!… pe care o las la desert, ca să rămîneți cu gust bun. Deci: 1. RTV, 24.01.2021, ora 12.32, reporteriță: „Numărul mare de sicrie AU DUS la blocarea cimitirului”. Pe același principiu, numărul mic de neuroni (ai reporteriței) AU DUS la schilodirea limbii! Fiindcă, un neuron în plus ar fi făcut-o, poate, să facă acordul cu „numărul”, nu cu „sicrie”, și astfel ar fi ieșit corect: Numărul mare de sicrie A DUS la… Că sicriele, săracele, au dus morții, nu la blocarea a nu știu ce…
2. RTV, 19.01.2021, ora 18.04, reporteriță (alta!): „Medicii spun că el NU-ȘI VA MAI SIMTE picioarele”. Ați înțeles, e vorba de cazul acela tragic, cu activistul (sănătate!, eu sînt convins că-și va reveni pe deplin). Domnișoara însă e clar că NU VA SIMȚI niciodată cum se spune corect, fiindcă asta vine la pachet cu lectura.
3. RTV, 25.01.2021, ora 15.05, reporteriță (încă alta, că e rezervor nesecat!): „… s-au redeschis sălile de noroc”. Ei, numai noroc? Da` sănătate, nu? Urarea întreagă parcă așa sună: Sănătate și noroc! Eu știu și săli de ghinion, cum ar fi alea în care joacă handbalistele din naționala României! Ideea, prea complexă pentru domnișoara reporter, era că sălile nu sînt de „noroc”, ci de „jocuri de noroc”. Ea e nevinovată, culpabili sînt doar nemernicii care compun substantive d-astea compuse… Și greleeee!
4. Capodopera de azi vine nu de la un RTV-ist, ci de la ditamai doctorul, ba și europarlamentar pe deasupra, domnul Cristiiiiaaaaannnn Bușoiiiiii! Ei, hai, nu fiți răi, și n-o băgați p-aia că exista nume predestinate, că nu-i frumos! Ce dacă-l cheamă Bușoi, e musai să bușească limba română de asfalt? Nu, da` i-a ieșit! Ia auziți: „e mare pericol cu TULPINELE acestea noi!”. Așa-i că tulpina rimează cu lumina? Și că vă amintiți cu toții de poezia lui Ienăchiță Văcărescu („Într-o grădină,/ Lîng-o tulpină,/ Zării o floare ca o lumină”). Domnu` Bușoi, așa-i că dacă erau mai multe TULPINE aveau nevoie de mai multe GRĂDINE ca să facă și mai multe LUMINE? Abia aștept, în compensație, vreun comentariu de-al dv. despre BALERINURI și BABUINURI.
