S-a întîmplat să mă aflu la NY (cu o bursă Fulbright, 1997). Am invitat-o în acea vară pe fiica mea să vină în SUA în vacanță. Am ținut neapărat atunci să o duc să vadă blocul Dakota în care a locuit John Lennon, chiar lîngă Central Park. Aici, în decembrie 1980, a fost asasinat cu un foc de pistol de Mark David Chapman. A fost unul dintre marii idoli ai generației mele. O figură tutelară. Cîndva știam pe dinafară zeci dintre cîntecele sale. Moartea lui neașteptată a fost pentru toată lumea un șoc. Un gest total absurd – să ucizi un om care milita fervent pentru nonviolență, iubire și pace! Lennon trecea printr-o perioadă bună, era bucuros – scosese de cîteva zile albumul „Double fantasy”. Revenea în lumea muzicală după cinci ani de absență.
Povestea cu Yoko Ono a început în 1966. S-au cunoscut într-o galerie de artă unde ea deschisese o expoziție. Yoko Ono (n. 1933 în Japonia) era un artist plastic. Lennon (n. 1940) era o super-celebritate și ea dorise să îl aibă la vernisaj. Beatlemania în acei ani era la Zenit. Yoko Ono încă nu îşi făcuse cine știe ce nume pînă atunci l-a căutat, a insistat să se întîlnească. A urmat o idilă plină de pasiune. Lennon s-a îndrăgostit de ea și s-a despărțit de Cyntia, soția lui – s-o spunem, nu în termeni foarte buni. În 1968 Cyntia era plecată în vacanță cu copilul lor, Julian. Cînd s-a întors acasă i-a găsit pe John și Yoko Ono în dormitor. Cyntia i-a spus lui Yoko Ono să plece. John a intervenit și i-a spus – Nu, tu trebuie să pleci! Tipic la Lennon – ca reacție. Era adesea uneori dur, cinic, nu ținea cont de ceilalți. Unii l-au acuzat de un prea mare egoism. Boala curentă la staruri, la cei cu putere și influență, la celebrități. Unii o au din naștere, alții o dobîndesc pe parcurs.
Lennon s-a născut la Liverpool în 1940, la 9 octombrie, puțin după sfîrșitul bătăliei Angliei. Tatăl, Alfred, e un personaj absent din copilăria lui John. Părinții lui au divorțat cînd avea 4 ani. Mama lui, Julia, s-a remăritat, iar John a fost lăsat în grija unei mătuși, Mimi, care l-a crescut. La școală nu s-a omorît cu firea. După primul an la Quarry School of Art a fost eliminat pentru că nu a reușit să treacă nici un examen. Profesorii l-au etichetat drept un “„trouble maker” leneș și insolent. În școală a înființat o formație rock „The Quarryman” cu care cînta la diferite festivități, cluburi, seri de dans. Aici s-a împrietenit cu Paul McCartney și George Harrison. În 1958, se petrece o tragedie. Mama lui a fost călcată de o mașină (un polițist beat) și a murit. Trauma nu se va vindeca niciodată.
Cariera grupului, redenumit „Beatles”, după un lung periplu prin cluburi la Liverpool și Hamburg, decolează în 1962 cu piesa „Love me do”, după ce se asociază cu impresarul George Epstein și producătorul George Martin. Urmează o ascensiune senzațională, fără precedent. Hiturile Beatles se înșiră unul după altul în topuri. Fac turnee în toată lumea cu săli și stadioane arhipline. Se naște un adevărat fenomen – „beatlemania”. Publicul lor este entuziast, dacă nu chiar isteric. Mereu trebuie concentrate forțe de poliție pentru a permite desfășurarea concertelor lor. Acum Lennon – care face figura de lider – dornic să impresioneze, teribilist, spune că ei patru „sînt mai populari decît Isus” -declarație care le-a produs mari neajunsuri mai ales în SUA. S-a ajuns pînă la incendierea discurilor lor, vandalizarea unor magazine care le vindeau. Lennon a trebuit să se explice și să ceară scuze repetate. Altfel, turneul în USA din acel an s-ar fi contramandat.
În 1962 John Lennon s-a căsătorit cu Cynthia Powell (n. 1939), o colegă de la Școala de Arte. În 1963 au avut și un copil, Julian, de care John nu se va apropia – invocînd lipsa de timp și distanța impusă de turnee și înregistrări. Adevărul este că psihologic vorbind, dacă el nu a avut protecția tatălui său, nu a știut ce avea de făcut cu propriul lui copil. A lăsat totul în seama Cynthiei. În 1968 au divorțat. La 20 martie 1969 Lennon și Yoko Ono se căsătoresc în Gibraltar. Pe scurt – el era la a doua căsătorie și avea un copil, ea era la a treia încercare și avea un copil. Yoko Ono era cu șapte ani mai în vîrstă.
În această perioadă, coincidenţă sau nu, apar şi tensiunile dintre cei patru Beatles. Yoko Ono este nedespărţită de Lennon, apare la repetiţii, la înregistrări, peste tot unde ei se reunesc, ceea ce îi irită pe Ringo, George și Paul. Lennon pretinde să fie trecută cu numele pe coperta viitorului album şi să primească procente egale cu ei din încasări. Primul pas al rupturii. John Lennon și Yoko Ono înregistrează separat, ceea ce nu era o dovadă de loialitate faţă de ceilalți. Paul, Ringo și George au cerut ca Yoko să nu mai apară la repetiții. S-au iscat tensiuni din ce în ce mai mari. Lennon nu a vrut să cedeze. Pasiunea dintre el și Yoko era evidentă. Chiar se iubeau. Impresia celor din jur a fost că, da, el a iubit-o, ea s-a folosit de el. Lennon s-a arătat dispus să plătească un preț uriaș – să părăsească Beatles și să destrame cel mai glorios grup din istoria rock-ului. Într-o zi, inevitabil, Lennon a anunţat intenţia lui de a urma o carieră solo.
Faptul că înregistra în afara grupului, mereu cu Yoko Ono alături (cu care a înființat și o formație „Plastic Ono Band”) arată și că el se gîndea tot mai mult la un alt drum. Se vedea mai puțin ca artist, și mai mult ca un activist civic și social. Voia să fie cineva care milita pentru cauze – pentru pace, împotriva războiului din Vietnam, pentru drepturile femeilor etc. Paul McCartney vedea lucrurile diferit. El prefera ca Beatleșii să rămînă pur si simplu artiști, ceea ce fuseseră pînă atunci, să scrie cîntece si să le interpreteze. Politica era treaba altora. John a decis să meargă pe drumul pe care îl alesese, alături de Yoko Ono. Iată un exemplu arhicunoscut. La 25 martie 1969, la hotelul Hilton din Amsterdam, camera 702, la cinci zile după căsătorie, au invitat jurnaliștii la ei. Îi așteaptă un așa-zis „pat al păcii”. Ea în cămașă de noapte, el în pijama. Pe pereți sînt notate slogane ca „Make love not war”, „Give peace a chance”, „Bed of peace” etc. John ține un discurs pe aceste teme atît de fierbinți la acea oră. Războiul din Vietnam continua, mișcările de protest împotriva lui luaseră amploare. Toată presa a preluat evenimentul.
Popularitatea extraordinară a lui John dădea o mare putere de contagiune vocii lui. Știa perfect ce rezonanță pot avea asemenea mesaje. Destui erau convinși și că Lennon încerca să devină lider al mișcărilor anti-war. A participat la mai multe mitinguri de protest în SUA. Plănuia să plece într-un turneu cu spectacole de protest prin care să mobilizeze lumea. Se părea că nu îl mai interesa să fie „doar” un artist. Unii au găsit aici cauza profundă pentru care s-a rupt de Beatles. Peste cîteva săptămîni a vrut să repete figura de la Amsterdam la N.Y. Autoritățile americane i-au refuzat viza din cauza unei acuzații mai vechi de trafic cu canabis. A reușit să repete totuși secvența în Canada la Quebec la hotelul „Queen Elisabeth”. Suspiciunea privind atracția lui pentru militantism și radicalizarea lui îl fac pe Edgar J. Hoover, șeful FBI, să îi facă dosar și să-l șicaneze în justiție cu privire la stabilirea lui în SUA. Telefonul lui era ascultat, era filat pe stradă, agenții pătrund în anturajul lui și-l spionează. Rapoartele ajung pe biroul lui Edgar J. Hoover de fiecare dată. John Lennon s-a plîns într-un interviu că este hărțuit și supravegheat de FBI. FBI a negat. Știm azi, după ce s-au deschis arhivele, că era adevărat. Pentru Edgar Hoover popularitatea și charisma lui erau factori de mare risc pentru siguranța SUA aflate în criză în acei ani.
În 1970 cei patru anunță dizolvarea formației, dar nu înainte de a da un concert de adio pe acoperișul casei lor discuri, Apple. A urmat o perioadă cînd Lennon și Yoko Ono au lansat piese și albume de succes. Amintesc cîteva hituri „Mother”, „Give peace a chance”, ”Power to the people” și „Imagine”. Totuși nu au fost ani buni. Lennon a spus odată că „după extraordinarii ani `60, anii `70 au fost de rahat”. Părea complet absorbit de Yoko Ono. Viaţa lor în doi i-a separat de lume. Lennon nu mai este interesat de concerte, de prieteni, de înregistrări. Drogurile, alcoolul, deprimarea îşi fac treptat loc. Ca şi nopţile pierdute, viaţa boemă. Certurile nu lipsesc, nici despărţirile, nici trădările. Fiecare găsind vremelnic alături de alte persoane o consolare. John Lennon o părăsește, pleacă la L.A. și are o lungă legătură (1973/5) cu una dintre asistentele sale, May Peng, chinezoaică născută în 1950 la N.Y. Nu mai vrea să audă de Yoko Ono, refuză să îi răspundă la telefon etc. În 1975 își pierde tatăl, avuseseră doar contacte sporadice, dar a fost marcat. Tot în 1975 se întoarce la N.Y. și se împacă cu Yoko Ono. Sînt convinşi că nu pot trăi unul fără altul. Au urmat cinci ani sterili, cînd se retrage din prim plan. Duce o existență strict privată. E și anul cînd se naște copilul lor, Sean. Resursele lui muzicale sînt în vizibilă descreştere. Între 1975-80 nimic deosebit de semnalat pe plan muzical. Dar personalitatea lui continuă să suscite interes.
În 1980, John Lennon a revenit în studiourile de înregistrări pentru a realiza albumul „Double Fantasy” – finalizat la sfîrșitul lunii noiembrie. La 9 decembrie, 1980, Mark David Chapman s-a apropiat de el și l-a împușcat (ora 22.50) din spate cu cinci gloanțe. Fără motiv, absurd. Moartea a fost constatată de medici la ora 23.07. Cîteva detalii – Chapman era un mare fan Beatles, nemulțumit de ce afirmase Lennon cîndva despre Isus. Era frustrat de asemenea de luxul în care trăia acesta. Dakota Building este cea mai scumpă reședință din N.Y. După ce l-a împușcat pe Lennon nu a fugit, a rămas să aștepte Poliția și s-a predat. În acest timp a citit impasibil pagini din romanul său favorit, „De veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger.
John Lennon a murit în ambulanță, în drum spre spital. A fost incinerat la cimitirul Ferncliff din New York. Zeci de mii de persoane îndurerate s-au strîns în fața blocului Dakota să-l omagieze. A avut loc un meeting de doliu vizavi, în Central Park. S-au cîntat cîntecele lui. Yoko Ono a cerut zece minute de reculegere, apoi a risipit cenușa în parc. Mark Chapman a fost judecat pentru crimă. A pledat vinovat. A fost pedepsit la 20 de ani de închisoare. În anul 2000 s-a rediscutat sentința și deși a declarat că îi pare rău pentru fapta sa nu a fost eliberat. A primit încă o sentință de 20 de ani.
Yoko Ono s-a dedicat memoriei celui care a fost John Lennon, deși are un nou companion. Cînd Beatles s-a destrămat, lumea a învinovățit-o pe ea. Aparițiile ei la Apple au stricat atmosfera din grup, a provocat certuri și în final a dus la ruptură. Cert, Beatles-ii mai aveau multe de spus. Yoko Ono a fost – printre cei care au trăit în anturajul lor – persoana cea mai detestată pe drept sau pe nedrept. Trăiește și azi, a trecut de 90 de ani. Nu cred că John Lennon – mort prematur la numai 40 de ani – să fi fost un om fericit după ce a plecat din Beatles. Sufletul a rămas acolo. Lennon a fost cineva care nu și-a găsit în ciuda căutărilor liniștea nicăieri/niciodată.
Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul II, în pregătire la Editura „Hyperliteratura”, toamna lui 2020.
