Un an mai degrabă prost (II)

Cînd am început, acum o săptămînă, să fac bilanțul muzical al anului care dă să se încheie, nu mi-am imaginat că în loc de prost acesta avea să se transforme în doar cîteva zile într-unul de-a dreptul groaznic, atît la nivel național cît și, sau mai ales, pentru suceveni. În decurs de două zile, pe 29 noiembrie și pe 1 decembrie, au plecat dintre noi doi oameni care au făcut istorie în muzica suceveană, și care au fost colegi de formație în anii ’60 și ’70. Primul, Bondy Stenzler, muzician pînă-n ultima sa fibră (a fost aranjor, dirijor, compozitor, interpret la violă, dar a și predat cursanților acest instrument), a fost unul din întemeietorii legendarului grup pop/rock Roșu și Negru (alături de Nancy Brandes, leader-ul grupului și keyboards, amîndoi plecînd la jumătatea anilor ’70 în Israel), unde a cîntat la tobe, după retragerea sa, produsă prin… căsătorie, pe locul său, în spatele tobelor, așezîndu-se Țăndărică (Ovidiu Lipan, pe atunci un puști). Rădăuțeanul Bondy Stenzler a cîntat și în orașul natal, în formația Frații Băncescu, celebră în anii de pionierat ai pop/rock-ului. Ciudat și năucitor, unul din frați, Dragoș Băncescu, s-a stins la două zile după Bondy, prietenul său de o viață. Dacă are vreo importanță, pentru mine Dragoș a fost ca un frate mai mare, alături de care am petrecut un an întreg la Rădăuți, în 1981-1982, fiind trimis la el de OJT Suceava pentru a învăța meseria de agent de turism de la cel mai bun ”travel agent” (așa se numește acum meseria noastră!) din țară. Vă închipuiți, cred, că din cele 8 ore petrecute zilnic la Agenția de Turism Rădăuți, în 7 erau discuții despre muzica pop a anilor ’60 și ’70 și despre fotbalul pe care îl urmăream amîndoi de la ruși (în România deja se redusese emisia tv, astfel că nici competițiile majore de fotbal nu mai erau televizate). Dumnezeu să-i odihnească Acolo!

Tot acum, dar pe 2 decembrie, a plecat și Artanu’, adică Adrian Pleșca de la Partizan / Timpuri Noi, o ființă absolut deosebită, un om cu o inteligență și cu un umor cum rar se întîlnesc. Mi-a fost drag din prima clipă, l-am chemat la un Bal al Bobocilor, cînd am făcut și un interviu pentru Plus TV, iar ultima dată l-am prezentat la Bucovina Rock Castle, cu Partizan. O să-mi lipsească și el. Mult.

(Foto: cotidianul.ro)