”Simply Unstoppable” în limba română înseamnă „Pur și simplu de neoprit” și este logo-ul de pe afișul oficial de prezentare al musical-ului de enorm succes „Tina”, care se joacă pe o scenă londoneză din West End neîntrerupt de la premiera din 2018, dar și pe Broadway, precum și în multe alte țări din lumea normală. Este povestea vieții inegalabilei Tina Turner, al cărei sfîrșit s-a consemnat săptămîna trecută, pe 24 mai, ziua (tulburătoare coincidență!) de naștere a lui Bob Dylan, care tocmai a împlinit 82 de ani. Tina avea 83 și se retrăsese în Elveția de mulți ani, alături de soțul ei, elvețian, cu 16 ani mai tînăr, care a iubit-o cît și cum i se cuvenea, după ce reușise, cu mulți ani înainte, să se extragă din coșmarul conviețuirii cu dementul de Ike Turner, căsătoria lor durînd în acte 16 ani, între 1962 și 1978.
Încerc să scriu aici doar ce simt, fără să scormonesc altundeva decît în propria-mi memorie. Eram adolescent și disc-jockey cînd, în 1971, am auzit-o pentru prima oară în viața mea cîntînd „Proud Mary”, pe care o știam de la Creedence Clearwater Revival. M-am îndrăgostit brusc și definitiv de Tina și mi-am dorit mereu să o văd și live. N-a fost să fie. Trebuie spus însă că startul în viața muzicală i l-a dat Ike, care pe lîngă soțul ei a fost și el o legendă a muzicii, specialiștii considerînd că piesa sa, „Rocket 88”, din 1951, este primul rock and roll compus și cîntat vreodată. Faptul că alcoolul și cocaina l-au abrutizat încît a ajuns să o desfigureze pe Tina în nenumărate rînduri, pe fondul unei gelozii oribile, nu-i elimină meritele muzicale. Revin: Tina a fost una din vocile care vor dăinui veșnic, alături de Aretha, Janis și Beth. Cele 12 Grammy ori rolul (Acid Queen) din opera rock Tommy sînt doar detalii ale unei cariere fabuloase ale uneia din cele mai frumoase femei care au urcat pe vreo scenă.
Nu RIP, ci Love este mesajul corect. (Foto: CNN)
