Dacă stați bine cu memoria, cu siguranță că vă amintiți de prima noastră campioană la înot, brăileanca Diana Mocanu, care cucerea două medalii de aur la Olimpiada din anul 2000. După, într-o serie de interviuri, Diana a povestit cum se antrenase ea într-un bazin care aducea a ruină și cum autoritățile se angajaseră imediat după incredibila ei performanță să construiască și la ea în tîrg, și în Capitală, și de-a lungul și de-a latul restului țării, fel de fel de bazine pentru a le facilita tuturor copiilor talentați, atrași de rezultatele Dianei, accesul la sport, iar prin el la performanță sau măcar la sănătate. Ne-am ales doar cu… sănătate, multă sănătate! Bazine? Canci! A venit după 4 ani Camelia Potec și a luat și ea aurul olimpic. Promisiuni guvernamentale? Căcălău, Maria Ta! După alți vreo 8, nu mai știu cum îl chema pe marele talent la sărituri de la trambulină care cică era favorit la aur olimpic la Londra. Bietul de el s-a lăsat de sport, după ani mulți de eforturi și de chin, ne mai rezistînd să se antreneze… în sală! Adică în loc de apă, sărea de pe niște schele improvizate pe… saltele! Pare o secvență dintr-un ospiciu, așa-i? Guvernanții? Au promis din nou bazine olimpice și, desigur, trambuline fără număr. Realizate tot… canci!
După ce David Popovici a uimit planeta acum trei ani, la Mondiale, a re-uimit-o anul trecut, la Olimpiadă, și a răs-re-uimit-o săptămîna trecută, cu alte două titluri mondiale, a apucat să declare că el se antrenează într-un bazin din București acoperit iarna cu… un balon, sub care aerul e irespirabil! L-am și văzut: pare tot un ospiciu. De unde și concluzia că, așa cum pe vremuri doamnele își ofereau la o cafeluță și un rahat cu apă, azi guvernanții oferă performerilor doar apă cu rahat. Apa din ceruri, iar rahatul e de la ei. Că altceva nu sînt în stare să producă, nerușinații!
