Parcul zoo

Ca preambul, fac trimitere la una din apăsările mele, cea legată de poreclele echipelor de fotbal, dar și din alte sporturi, chestie cu care ne terorizează deștepții de comentatori care nu mai termină cu „coțofenele”, „submarinul galben” ori „dracii roșii”. Foarte multe dintre ele vin din zona zoo: „leii neîmblînziți”, „pumele”, „lupii galbeni”, „cîinii roșii” etc. În acest spirit, propun ca loserilor adunați (ăsta e termenul corect, fiindcă exact așa se prezintă loser-ii de azi, ca o adunătură, cu nimic mai brează decît generațiile alealalte de loseri care de aproape un sfert de veac nu mai reușesc nici o calificare) sub denumirea de România, chestie absolut incorectă, ei nereprezentînd de fapt decît propriile familii și propriile interese, să li se atribuie o poreclă care să îi definească fidel: maimuțele penale! Justificarea ar fi aceea că ei practic nu joacă fotbal, ci îl maimuțăresc, iar penal este felul în care îndrăznesc să intre pe teren, practic în ochii întregii planete: cu un sictir pe ei de nu s-a mai pomenit decît la penalii ăilalți, de dinaintea lor, cu o lehamite și cu un plictis care îți produc pur și simplu o stare de vomă. Încă de la momentul grohăirii imnului, am înțeles că sîntem bătuți: maimuțele „tricolore” sînt afone, în mod evident surclasîndu-le orice nu e manea (singurul gen muzical pe care îl iubesc și îl pricep!), behăirea imnului fiind doar expresia exterioară a ceea ce au neisprăviții naibii pe dinăuntru. Cum, ce? Un vid imens: de cultură, de educație, de bun simț, de școală, de tot ceea ce deosebește omul de maimuță!

Peste toate, rămîne de neexplicat de ce să ții în teren niște dezafectați. Dar dacă tot ai unul micuț și vioi în lot, de ce naiba să-l ții pe malac degeaba în iarbă, iar cînd faci înlocuiri cum să-ți vină în cap că Maxim, loser etern, ar putea fi de data asta cheia succesului, și că Pușcaș, care n-a dat gol de ani de zile, va găsi tocmai acum gaura porții?